| = Li, | ioan peia [08.Jan.06 16:36] |
| Totul a mers fain-frumos, aproape că începusem să jubilez, până când, hop! am dat peste "degete de timp" care m-a trezit din reverie. Schimbă repede până nu se prind și alții! Apoi: "divizibilă fandată pe-o spinare colorată într-o oră mult mai lată" o suna ea frumos ca expresie, dar nu aci, unde discursul are, totuși, o tentă dramatică. Consemnez excelentul vers: "sub braț mârâie promisiunea unei aripi", precum și finalul de excepție pe care nu mă pot abține să nu-l reproduc: "ca și cum ne-am iubi într-un lift în tine locul meu va rămâne mereu mult prea îngust". Ai scris dintr-o suflare, se cunoaște, sub impresia autentică un eveniment zguduitor, impresie transfigurată frumos în acest acest poem. Mă bucur pentru tine! | |
| = dintr-o suflare :) ultima! | Alina Livia Lazăr [08.Jan.06 16:47] |
| Ioan, Am făcut cum m-ai învățat, pentru că ai dreptate. Era o imagine la care țineam inutil... deși, în sinea mea, simțeam că e ... deșteptătoare-din-reverii! :) Știi că îți mulțumesc, da?! P.S. Nu te bucura: tu știi ce fel de evenimente smulg unghiile din degete de timp. li | |