| + "sunt oameni tarmuri si oameni corabii" | Mae Stanescu [30.Aug.04 15:36] |
| chris, este o poveste foarte frumos povestita:) eu am ramas tacuta, as vrea sa pot spune mai mult despre atmosfera, personaje, despre dialogurile cu sine insusi, despre simbolurile desprinse... mi-a placut foarte mult chestia cu pasarea tinuta in plame, cunosc foarte bine senzatia, ai descris-o precis; sper sa mai postezi si alte fragmente; felicitari! | |
| = Re: Mae | Cristian Fara [31.Aug.04 09:30] |
| Mae - Multumesc, sper sa reusesc sa continui aceasta istorie , am postat textul intrebandu-ma daca cineva ar citi aceste dialoguri reale dintr-un vis comun care este in aceasta clipa tot cea ce ma inspira in versuri, hm, si senzatia mea e ca dialogurile sunt "cu mine insumi" ... ca personajele nu exista... e imposibil sa imi traiesc propriul vis imi spun... eh, dar gasind comentariul tau... imi voi spune ca poate nu e imposibil sa il scriu:) inca o data multumesc. | |
| = visele dor | Laura Ruta [03.Sep.04 03:24] |
| mi-a placut povesetea iar personajele mi le inchipui ca doua suflete fara varsta cu ganduri si trairi intense ps: am citit-o in noapte pe un ritm de apocalyptica :) | |
| = Re: Laura | Cristian Fara [08.Sep.04 09:40] |
| Laura - multumesc pentru comentariu. Doua suflete fara varsta, da, numai ce simt e real, am incercat sa o sfarsesc marcat de ideea ca nici macar cele doua suflete nu exista sunt in aceasta intamplare doar sufletele lor. | |