| = m-am liniștit și eu... sălciile dor mai departe... | Turony Narcisa [02.Oct.05 19:06] |
| ,,Găsesc uneori cărările alteori liniște"...iar eu găsesc uneori poezie, alteori doar rima suplinind sentimentul. În textul tău am găsit poezie. ,,azi m-am trezit auzind visul unei sălcii", spui tu și îl aduci mărturie al continuității însingurării într-o prea grea asociere, într-o liniște-sălaș pentru inima-salcie, ironică, destructivă de speranță :,,credeam ca numai pe noi/ne au prizonieri visele,/dar m-am linistit/salciile dor mai departe". Și iubirea nu poate fi poezie...și poezia nu poate fi iubire atâta vreme cât cuvintele nu au curaj să trăiască liber, să-și uite rima ce presupune lucidă căutare, iar apropierea nu se petrece deschis, luându-și avânt din privirea ,, ochi în ochi"- asumare instinctivă și de netăgăduit a trăirii. Mi-a plăcut mult căci pe fiecare ne doare măcar o dată ceea ce ar trebui să ne împrospăteze: pe salcie apa, pe noi cuvintele(uneori lipsa lor, alteori premeditarea lor). Cu drag, N. | |
| = sălcii | acatrinei iuliana [02.Oct.05 19:06] |
| salcia aleasă drept muză și însemn heraldic,exploatând până la ultimele posibilități capacitățile de semnificație a imaginii salcie.poezia în sine pare mai curând un autoportret anamorfotic ,o mascare a eului suferind și a cărui tristețe răbufnește suav ca un cântec de lebădă. | |