| = Rastignindu-te in zbor | Dinis Adrian [02.Oct.05 19:06] |
| Imi place in special ultimul vers ,,rastignindu-te zbor!". Interesanta ideea de a incepe poezia cu ,, apoi"... Frumoasa iubirea asta prezentata in poezia ta, care se desfrunzeste si apoi se rastigneste in zbor. Mie poezia imi da ca prima impresie acum dupa ce am citit-o senzatia ca iubirea sacrifica tot in numele ei, chiar indragostitii. Totusi mi-ar fi placut mai mult daca finalul ar fi fost: rastignidu-te in zbor. Bineinteles asa ar fi schimbat si sensul poeziei. | |
| = adrian | pop marius [07.Jul.05 19:28] |
| poate e cam mult sa afirm ca zborul rastigneste, in mod firesc el elibereaza, inalta dar inainte ca acestea sa se intample rastignirea vine ca un hiatus inaintea desprinderii de sol.de aceea am simtit azi zborul ca pe o rastignire.apoi vin "celelalte", apele, ecourile patimilor curgand, desfrunzirile, adevarurile ...multumesc pentru trecere | |