| = învățasem pe de rost drumul prin pântecul mamei | Maria Prochipiuc [05.Sep.05 10:37] |
era o toamnă mustind de poeme n-aveam de gând să mă nasc dar trebuia clipele prinseseră deja promoroacă, diminețile se albeau mereu la față de spaima nopților prea lungi pentru visele mele - ei, mai este până la acea naștere, nu? Dar versul tău așezat azi la început de anotimp are conotații diverse, mai întâi că toamna poate fi anotimpul renașterilor din noi, e anotimpul în care ne culegem roadele, aici roadele poeziei, a versului cântat pe frunzele ruginii, pe movul ce se luptă să mai devină verde. Mereu am descoperit în versurile tale trăirea sinceră marcată de profunzime și originalitate. Oprirea mea aici , e că simt la fel un nou anotimp, și mă apropii de versul tău cu timiditate ascunsă spre venerație, peste tot transpune emoția, aspirația spre complexitatea lumii… | |
| = a venit timpul | Laurentiu Blaga [05.Sep.05 10:48] |
| pentru ca toamna asta musteste de poeme, a cam venit timpul sa ne vedem la cenaclu. Nu? cele bune, Laurentiu | |
| = Maria | Monica Mihaela Pop [05.Sep.05 11:41] |
| Maria, cât mă bucur că îmi ești aici! Uite cum, arămie, toamna m-a născut cândva fără să mă întrebe dacă vreau să devin frunză. Dar, dacă tot am luat ființă, încerc să-mi fac simțită prezența cât mai frumos și mai în rezonanță cu sufletele celor dragi mie. Și da, emoția mi-e a doua casă, de când lumea. Mulțumesc! | |
| = Laurențiu | Monica Mihaela Pop [05.Sep.05 11:49] |
Desigur Laurențiu, a venit timpul să deschidem stagiunea de toamnă. Să numărăm poeții! :) Cu drag! | |