= Femeia ca epifanie | Adriana Medgea [21.Aug.05 19:40] |
‘’Căutam femeia albă, acel punct de lumină adâncă. Nu o aflasem. Ea nu se născuse încă’’. ‘’Ea m-a descoperit în întunericul sticlos ca un corb, eram încojurat de culori moarte, de fascicule sparte și de oboseală. Se născuse în timp ce eu îmbătrâneam orb’’. La urma-urmei se prea poate sa nu fie vorba de vreo femeie anume, ci de… Sophia, ipostaza divina a Intelepciunii, reverberația Duhului Sfânt, alter-ego-ul Mariei… Sau poate nu… Vorba unui celebru critic literar – adeseori esteții ‘’descoperă’’ in actul de creație, lucruri la care autorul nu s-a gândit niciodată. Oricare ar fi fost fermentul inițial al impusului tau creator, eu m-am regăsit (parțial) in valențele spirituale ale acestui discurs poetic. Adriana Medgea | |
= Parere deschisa de cheia sol | Dinis Adrian [02.Oct.05 19:06] |
Eu vad in poezia aceasta un inceput descifrabil prin sfarsit. Femeia alba cautata este adanca lumina cautata de orbul pierdut in intuneric. Femeia alba poate fi muza inspirativa, moartea fizica si spirituala, puritatea ori esenta iubirii. As tinde sa cred totusi poate hazardandu-ma ca poezia tine de lumina iubirii pentru ca poate fi dragoste de orice. | |
= răspunsuri | Paul Bogdan [22.Aug.05 11:10] |
Nu pot decât să mă bucur că "femeia albă" și-a găsit atât de multe înțelesuri... poate aș ucide-o(măcar în parte) de aș explica cele ce este. Să stea așa, albă:) | |
= Bogdane, pana nu strangi banii de biserica, nu te apuca de lucru! | dumitru cioaca-genuneanu [22.Aug.05 21:24] |
... poate as ucide-o... (Paul Bogdan) pentru una din creole si sa intre in legenda Bogdan isi scrie-n agenda: -albei ii fac ca Manole! | |
= "acel punct de lumină adâncă" | carmen mihaela visalon [22.Aug.05 21:58] |
"Căutam femeia albă,/acel punct de lumină adâncă./Nu o aflasem./Ea nu se născuse încă." *** "Daca vei da la iveala ceea ce se afla inlauntrul tau, ceea ce vei da la iveala te va salva. Daca nu vei da la iveala ceea ce se afla inlauntrul tau, ceea ce nu vei da la iveala te va distruge."-Evanghelia dupa Toma *** "Ea m-a descoperit în întunericul/sticlos ca un corb,/eram încojurat de culori moarte,/de fascicule sparte/și de oboseală./Se născuse în timp ce eu îmbătrâneam/orb." *** Parere: Minunata poezia, minunat comentariul Adrianei Medgea. | |
= as vrea sa stiu | ilorian paunoiu [23.Aug.05 10:17] |
ce ar spune Ilorian despre femeia ta!Femeile voastre seamana mult, ai grija! mariana | |
= și eu aș vrea să știu | Paul Bogdan [23.Aug.05 12:08] |
O Mariană care semnează cu numele de Ilorian?! :) Scuză-mă, dar nu prea înțeleg ce spui... este cumva o acuză de plagiat sau de o ... viziune comună? Sau dacă nu... ce este? | |
= Refulare | Costea Diana-Luiza [05.Jan.06 10:03] |
"Femeia alba" este, cred eu, femeia ideala, desprinsa din visul oricarui barbat; ultimul pasaj "Se nascuse in timp ce eu imbatraneam/ orb"(care este aproape dureros de frumos), vine sa imi intareasca convingerea ca la asta te-ai referit, caci ce poate fi mai frumos decat implinirea unui vis. Simplul fapt ca iti displaceau "culorile" celorlalte femei,prea incarcate, complicate, explica de ce ai preferat ca femeia aleasa, sa fie alba; unica prin puritate, lumina, dar oarecum ireala, prin perfectiune. Sigur, se poate sa existe o asemanare si in ceva palpabil, real, situatie in care esti un om fericit. | |
= deși ești într-o tribulație continuă | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [03.Oct.06 16:59] |
Finalul interesant, dar pe alt plan. Mă aștept la o atitudine profundă , însă rămân cu sațietate. Cred că doar prejudecățiile mele deși ești într-o tribulație continuă. | |