| = la scotocit de înțelesuri | Victor Potra [18.Jul.08 19:05] |
| În fața acestui eseu nu-mi pot reprima o parafrază a unei vorbe pe care o știu de la bunicul meu: experimentați, experimentați, da’ din barbă să nu dați. L-am citit de 5 ori: cu amuzament, cu atenție, cu frustrare, cu încăpățânare și cu descurajare. Efectiv e un text care mă face să mă simt un prost. Un ce din intelectul meu sesizează experimentul de dincolo de cuvinte. Dar îmi scapă total exercițiul. Nu pot nici să-l încadrez la categoria „pur și simplu aberant” – să nu mă întrebați de ce… Așa că cer ajutorul celor mai înțelepți decât mine: de ce mă obsedează acest text care se încăpățânează să-mi rămână obscur în jocul lui secund (dacă are, îmi dau și eu cu părerea…)? Și ce era de așteptat să îmi provoace ca stare (în afară de modestie)…? Accept orice explicații, chiar și cele pentru proști, v-am spus doar că așa mă simt în conotație cu textul… Și ca să închei cu o altă parafrază, experiment să fie, dacă cultura o cere, da’ să știm și noi! :) | |