| = părere | Lucian Mușet [14.Jun.05 21:27] |
| un text mărturisire și lepădare poate, până la ultima strofă când "s-a dus vremea iertării". sau poate doar imaginația cititorului a luat-o razna. se recită tare frumos poezia ta, vladimire. cu bine, | |
| = vid in colb | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Intr-un vers-incantatie ori poate ruga, poetul se lasa pe sine iertarilor ca intr-o viata de colb. Se inalta "peste curgerea indiferenta", iubind in atingeri de liric femiea cea oarba, ea cea care inca nu si-a aflat destinul. Se asteapta o iertare, intr-un poem-confesiune. Se asteapta "forme de relief ale vidului exaltate pe-un alt drum", acolo unde acest "mim talmacind cuvinte" se cauta in lumina fara temerea ca ar afla intunericul ochilor. Indeosebi remarc aceasta strofa-destin de Ana si manole, ceva arhetipal noua, orice am face, ca si cum, dincolo de putinta sufletelor este intotdeauna marca spiritului ancestral: "o femeie oarecare nici măcar piatră de râu să te fi putut zidi în arcane spre mine" Felicitari pentru acest poem in catedrala de ginduri, o stea argintie tie. Drag, Ela | |
| = o femeie oarecare | Negru Vladimir [15.Jun.05 07:42] |
| Lucian... imaginatie... cine mai poate sti de unde vin versurile? Ela... m-ai "prins" cu arhetipul... e desigur "locatia" in care sunt inscrise detaliile celor viitoare. Va multumesc. | |
| = părere | Liviu Nanu [15.Jun.05 09:12] |
| De la iubire pînă la iertare, trăgând un lanț liric printre maci și pietre de rîu, poezia ta are o sensibilitate aparte și , așa cum spune așu Lucian se recită foarte bine. | |
| = înspre rădăcina limbii | Negru Vladimir [15.Jun.05 15:10] |
| Multumesc Liviu. Despre lanturi numai de bine... fiecare avem din astea... poate tocmai de asta uneori pe strada prea multa larma. Nu am avut inima sa o recit... o sa las asta pentru mai tarziu. | |
| = perenul pelin ce-l gustam din inocentul crin numit: inima | Corina Mirela Dumitriu [16.Jun.05 10:36] |
| Intr-adevar poezia ta se recita foarte frumos, se simte prin fiecare cuvânt. Mi-a plăcut! | |
| = femeia oarbă | Preoteasa Marinela [16.Jun.05 00:10] |
| Femeia ta nu era oarbă, ea te vedea pe tine! de atâția luceferi alunecători și risipiți, te zărea numai, te zărea și te iubea! | |
| = femeia mea cu zale | Negru Vladimir [16.Jun.05 10:46] |
| Corina, Marinela... va multumesc pentru gandurile voastre materializate aici. Marinela... iubirea... poate si varianta ta ar putea avea partea ei de eal. | |