| = cum scriu inginerii | Florentina-Loredana Dănilă [24.May.08 14:54] |
| Norică, citindu-ți ”geneza”, mă uimesc cu câtă luciditate decurge la tine actul creației. În viața mea nu cred că am să scriu un text (și mai cu seamă un haiku) gândindu-mă conștient la cunoștințele teoretice la temă. Cred că nu mi-ar ieși nicin rând. Eu las imaginile să mă năpădească, apoi eventual mai umblu puțin la formă. Totuși te felicit că printr-un astfel de procedeu, apoape ingineresc, ai reușit să scrii un haiku bun, care să nu pară forțat. Felicitări și pentru locul 2 la Romanian Kukai! Și pentru că m-ai întrebat, la ultimul meu haiku, de superstiții, îți răspund aici - nu , nu sunt superstițioasă. 13 e un număr ca oricare altul, nici nu mă dau trei pași înapoi când văd pisica neagră, nu-mi înrucișez degetele când văd vreun popă. Da-mi scuip în sân când mă-ntâlnesc cu câte-un jaijin inginer:) | |
| = Actul creației | Dan Norea [24.May.08 15:56] |
| Păi, Florinel, dacă îți închipui că tot ce am scris mai sus au fost gânduri conștiente în timpul creației, înseamnă că n-am fost suficient de explicit. E adevărat, cele trei variante succesive au apărut în ordinea prezentată, dar motivația lor am găsit-o ulterior, prin analiză post-factum. Oricând i se poate întâmpla oricui să aibă mai multe variante succesive. Dar nimeni nu își pune problema - de ce ? Dacă aș putea pătrunde în mintea ta (lucru imposibil, n-am reușit niciodată să înțeleg logica unei femei, nici măcar a unei femei inginer), poate aș reuși să descriu cum ai ajuns la o anumită formă finală și ar ieși un text similar cu cel de mai sus. Dar întrucâtva m-ai (sur)prins: în poezie, în particular în haiku, nu mă simt în largul meu. Chiar dacă am luat câteva premii, pentru haiku-uri scrise mai mult cu mintea decât cu inima, nu mă simt un haijin adevărat. Locul meu e în epigramă și nu în poezia lirică, în senryu și nu în haiku. Sau, poate, într-o formă particulară de haiku, în care paradoxul se îmbină cu ironia. | |
| = performanță | Ion Diviza [24.May.08 18:39] |
| Măi fraților & confraților, mă îngroziți. Voi creați poezie de premiile I și II, așa cum ar crea computerul meu din anul 3055 poezie de dragoste pentru iubita mea din anul 1955. :) Și fiindcă poemele/hayku-urile sunt atât de reușite, eu rămân la fel de comlexat. De ce? Pentru că. Altminteri, nu pot să-mi ascund admirația pentru spiritul vostru, Dan și Florina-Loredana, fiindcă eu consider spiritul și, mai ales, simțul umorului, superargumentul faptului că omul este om... Computerul n-o să reușească nicicâna să înregistreze o asemenea performanță. Poate doar în cazul când va fiproiectat/programat de Dan Norea... | |
| = iaca na | Ion Diviza [24.May.08 18:42] |
| nicicând va fi proiectat/programat de Dan Norea adevăr zic vouă... | |
| = Doamne ! | Dan Norea [25.May.08 06:13] |
| Cât de nedrepți puteți fi ! Eu tocmai am explicat că am încercat să scriu poezie folosind un algoritm (deci computerizat), dar în final am renunțat și m-am exprimat pe mine însumi. Iar voi tot pe miriște o țineți: - Florinel : "procedeu ingineresc, apelând conștient la cunoștințele teoretice la temă." - Diviza : "așa cum ar crea computerul meu din anul 3055 poezie de dragoste pentru iubita mea din anul 1955." Și apropo', Ioane, pe Florinel ce ți-a cășunat ? Ea tocmai explica faptul că, deși ingineră, nu e în stare să scrie inginerește, ci empiric, așa, ca un poet oarecare :)) Și încă ceva, Ioane, trimite-mi și mie un poem făcut în 1955 pentru iubita ta de atunci :) | |
| = Dan Norea | Ion Diviza [25.May.08 10:13] |
| Poemul cela, din 1955, sunt eu. :) | |