| = o bucurie lectura | constantin cornelia [02.Aug.06 19:31] |
| De la început suntem avertizați: Ca niște străzi sânt cuvintele... urmează călătoria într-o lume ținută în palme, printre degetele răsfirate briza, ca efect urmărit o relaxare, descrețire a frunții. Suntem într-o altă dimensiune cea a sufletului poetului, ce direcționat de cuvinte merge cu sens imprecis: Îmi vin în minte tot felul... Pentru a nu lua cititorul brusc, pentru el fiind de fapt făcut acest demers, este descrisă neputința novicelui: Mă plimb pe stradă, picioarele goale abia de învață să umble. trecem prin două dimensiuni importante pentru un bărbat, cea a femeii dorite, care năucește simțurile și cea a femeii ca mamă. Prima abia își face apariția, a doua mama, pierind intr-un cocon de umbră... Spre sfârșitul poemului ni se atrage atenția că am fost într-o dimensiune spirituală și sufletească și suntem lăsați ușor ușor de unde am plecat: ...Ca niște străzi sânt cuvintele... m-am simțit modelată fără apăsări, din interior, iar dacă am conștientizat înseamnă că eu și poetul am gândit la fel. | |