| = ca în | Ottilia Ardeleanu [19.Feb.11 12:24] |
| matematică, elementele textului tău sunt așezate pe o scară a timpului, universal valabilă, în care muritorul crede că poate face ceea ce dorește. el tinde, de fapt, către infinit, din oricare direcție ar privi viața. îmi pare că titlul este sugestiv, din acest punct de vedere. remarc: "acum liniile vieților noastre devenite tangente compuneau cercuri de pace. și nu conta nimic altceva.", "nu cred că inventam liniștea. ea se scurgea printre noi sacadată, ruptă. M adusese cu el spaima" interesant, despre momente de spaimă vorbesc și eu în poemul recent. mai trec, Ottilia | |
| = i. | ioana negoescu [20.Feb.11 13:38] |
| Ottilia, textele acestea, M, au un fir comun, foarte important pentru mine. Nu știu dacă am reușit să-l fac vizibil pentru tine sau pentru ceilalți prieteni de aici. Oricum, toate textele mele sunt borne. Te mai aștept cu drag, i. | |
| = ... | ilinca nistor [20.Feb.11 13:43] |
| Foarte liricoida, din nefericire. Nu ca asta ar fi ceva rau, pana la urma liricul e sursa poeziei, care era pe la inceput acompaniata de lira. Probabil, cum lira a disparut, tendinta e sa se caute ca emotivitatea ei sa se transfere in vers. Doar ca eu as aprecia ca operatiunea sa se faca cu mijloace mai insolite decat aici. Scrisa bine pentru zona asta, nu pot trece totusi de clisee si de liricitatea exagerata. Ai scapat un genitiv la "zambetul amar a lui M " | |
| = ilinca | ioana negoescu [20.Feb.11 14:05] |
| da, mulțumesc. | |