| = umezeala | silviu dachin [08.Sep.05 00:31] |
| atata umezeala am simtit in poezia ta... mi-e frig. cred ca o sa iau un laibar:) | |
| = laibăr | ioana cheregi crișan [08.Sep.05 00:57] |
| Silviu, cred că e cam bacoviană atmosfera în jurul meu acum...de-aici frigul și umezeala. mai bine ia-ți un laibăr :) | |
| = si eu tot laibăr | Costin Tănăsescu [08.Sep.05 10:13] |
| "el isi face loc cu gheara", inca de la inceput Ioana pedaleaza pe "efectul durerii", poate chiar gelozie, o gelozie ascunsa destul de bine in culisele versurilor. in strofa a doua reperam o tensiune crescanda, aproape de limita suportabilului:" în fiecare din noi cresc clipe în plus cu strigăte răgușite", de asemenea nu lipsesc(ca si cand ne-am fi dorit...) stari de zbucium si suferinta derapand printr-un zgomot infernal in interiorul ei. Si totusi este dispusa sa inceapa din nou, sa ia totul de la capat: "îi spun că ar fi mai bine să ne mutăm", " mă pregătesc să nasc să mor"... cand citesc o poezie ca aceasta, ma intreb daca "atmosferă bacoviană", poate sa "acopere" cu succes aria suferintei care abunda in vers, daca nu cumva este prea putin spus, o sintagma nesatisfacatoare... eu cred ca da. aerul greu, mireasma mortii si a nasterii intr-o zodie blestemata, zgomotul infernal ce bruiaza mintea deja obosita, lumina grea care se impleticeste printre morminte, sunt "amanunte" care fac parte din artileria grea cu care a venit Ioana sa cucereasca, sa convinga... sunt in tricou, am inghetat, mai bine imi iau si eu un laibăr. cu prietenie, | |
| = despre frig | ioana cheregi crișan [09.Sep.05 11:09] |
| Costin, m-a impresionat faptul că te-ai oprit atât de mult asupra textului meu. sunt într-adevăr îndurerată acum, o durere amestecată cu dragoste. e greu uneori să-mi dau seama exact ceea ce simt și asta mă angoasează cumplit. cred că de aceea mă apuc să scriu chestiile astea...e un fel de a mă cerceta pe mine însămi. uneori cei care mă citesc sunt cei care mă luminează. așa cum faci tu acum. îți mulțumesc. | |