| + resuscitare... | Teodor Dume [02.Dec.15 21:05] |
| pentru miezul acestui text "doi copii sparg întunericul cu strigătele lor de maidan./lumea se retrage în umbră cu un gest de animal foarte greu și obosit// am rămas singură aici/doar cu frigul tău care nu seamănă cu nimic", aprecieri! și luminez cu sinceritate, t.dume, | |
| = i. | ioana negoescu [02.Dec.15 21:08] |
| Mulțumesc mult pentru citire și apreciere. | |
| = Frigul se incuiba in fiinta | razvan rachieriu [03.Dec.15 08:48] |
| „Universul” ne „resuscitează” pe noi, nu noi resuscităm universul, căci energiile sale imense se preling în imanența omului, optimizând entropia, care setează haosul până ia forma ordinii. „Lumea se retrage în umbră cu un gest de animal foarte greu și obosit”, unde își sondează surmenarea, pe care caută s-o combată prin liniște artificială, iar „frigul” se încuibă în ființa ta rămânând „singură” cu sine însăși. | |
| = i. | ioana negoescu [06.Dec.15 20:08] |
| Răzvan, uneori, când iubim, noi resuscităm universul. De fapt cine să mai știe care pe care? Mulțumesc mult de citire. | |