| + "cuvintele se înmoaie ca fructele coapte" | Anca Anghel Novac [16.Oct.05 05:58] |
| Ioana, draga Ioana, piata aceea 700 nu merita o asemenea rastignire. "vino să ne răstignim în piața 700. oricum eu voi primi în fiecare zi sentința pe care tu o vei ispăși iubindu-mă" Dar, pe de alta parte, dupa amiezile acelea de vara pe care mi le aduc eu bine aminte, mirosul de piersici, apusul de soare si clopotele de la Dom ar fi putut inmuia toate cuvintele din lume... M-a impresionat poemul tau. | |
| = nostalgii | ioana cheregi crișan [16.Oct.05 11:18] |
| Anca, cred că ți-am trezit nostalgii...:) uneori ne răstignim visele pe taraba unei realități mercantile. textul s-a vrut o chemare la împlinirea unor vise. îți mulțumesc! te mai aștept. poate cândva în Timișoara...și eu sunt nostalgică. | |