| + Sfantul Spiridon si omul albastru | Albu Vladimir [26.Apr.05 16:49] |
| Foarte interesanta atmosfera si asezarea personajului in cadrul compozitional... poetul pare absent, isi inchipuie "realitati" ce exced sfera previzibilului, insa de fapt neimplicarea sa e doar o iluzie... de fapt farmecul provine tocmai din evidentierea unui gen de personalitate ce iti repugna dar nu atat de mult incat sa o poti uita, refula... Mi-au placut mult... "urcându-se cu picioarele pe masă striga oglinzi să i se-aducă spre a se recunoaște" "eu mi-nchipuiam că iubise cândva prea mult și acum ajunsese să-i urască pe oameni sacrificându-se" "pentru că se născuse cu instinctul miezului de pâine nainte de a trece prin coaja..." "am auzit vorbindu-se de tatăl care-ngropându-și fiica pentru ultima dată s-a prăbușit la rându-i de pe sârmă" Ramane sa vedem cati dintre noi putem accepta existenta acestei alchimii a luciului oglinzii si mai ales daca nu cumva dupa ce citim aceste versuri vom observa, desigur intamplator, sarma ce ne sustine si hainele prea albastre. Poate ca nici Sf. Spiridon nu a fost ales tocmai intamplator. | |