| + el ramane pe loc urmarindu-ma ocrotitor pana departe cu privirea. | Maria Prochipiuc [17.Oct.05 11:23] |
despovarati de frunze arborii par oameni de rand. – pornesc de la primul vers, numai pentru el mi-aș fi oprit gândul, doar să contemplu frumusețea cuvântului. Acest vers propune o filozofie întreagă, e ca un proces de conștiință, al contemplației abstracte în favoarea cuvântului, într-o totală consonanță cu ritmurile vii ale naturii. Exprimarea directã a stărilor sufletești le transferi elementelor naturii: arborii, folosești simboluri obiective pentru a exprima complexul: cand ies din casa imi vine sa zic: -hai noroc1 / ce mai faci? singur azi? mai singur ca mine? / si-apoi imi var adanc mainile in buzunare, al dracului de frig zic / al dracului imi raspunde si el strangadu-si ramurile mai aproape de trunchi. Poezia ta umanizează, prin acest procedeu scoate în evidență aspirația ființei umane spre absolut, ceva între trăire și redare, într-o sinteză în care gândirea se transfigurează luând forme concrete: ard de la radacina pana in crestet si-apoi am nevoie de plamani sanatosi sa ies din iarna asta, trebuie doar o intuiție a esenței, desigur că abstractul își spune cuvântul parcă prin răceala versurilor: dar nu-mi spune nimic tace si tacerea lui ma doare si pe mine de cate ori ma scutur in spasmotice accese ; Se răsucesc în versurile acestea, neliniști ce denotă din punctul meu de vedere o fire romantică: hai, vii la un ceai ii spun in cele din urma si el rade / om vedea poate mai tarziu imi zice el privindu-ma banuitor. | |
| = Maria, multumesc ca te-ai lasat prinsa in joc | valeria tamas [17.Oct.05 13:18] |
| Eu trebuie sa recunosc sunt destul de egoista cand scriu poezie deoarece scriu numai despre lucruri care imi plac, cu care vin realmente in contact si imi place sa fie o permanenta miscare in jurul meu, totul e viu, uman, interrelationeaza e ca si cum as provoca la joaca tot ceea ce ma inconjoara.Uneori iese,alteori e enervant.Ma bucur ca ti-a placut de data asta. | |
| = Toamna | Posogan Horea [17.Oct.05 15:02] |
| E interesanta perspectiva, cotidianul, maruntul e amplificat, i se da proportii. Analogia oameni - arbori e antrenanta si placuta. Cu stima, Horea! | |
| = hai noroc! | mircea lacatus [24.Oct.05 18:57] |
| valeria imi place mult poezia asta...teribil de räu imi pare cä n-am scris-o eu...azi as fi umblat mai tantos pe ulitele vienei... | |
| = Mircea, daca-ti place.... | valeria tamas [24.Oct.05 21:29] |
| Mircea daca-ti place iti dau voie sa te joci si tu cu un copac de pe strazile Vienei.Ai grija totusi sa vorbesti in soapta din ratacitor sa nu pari ratacit.:) Bucuroasa de trecere... | |