| + inevitabil | Lucian Mușet [30.Mar.05 15:09] |
| Trei zile inevitabile, trei instanțe care ne vorbesc în-lăuntru. Prima apare ca un trecut ce revine nedorit("pe dos", "invers"), dar insistând a se hrăni singur cu "porția de licoare". A doua apare ca o secvență prezentă, ce trece mereu, ca timpul lui Heraclit, "promițându-și..." Disperări rupte în fâșii inegale, frumos spus. A treia "pune lucrurile la punct" refăcând ceea ce merită refăcut, pentru că oricum moartea va fi "ultimul lucru..." Aș continua spunând că moartea e ultimul lucru pe care îl vom face "aici". Un poem minunat, simetric, ce curge dintr-o suflare și care se înfățișează mereu altfel la recitire. Felicitări! | |
| = Lucian | Silvia Van [31.Mar.05 10:49] |
| Multumesc, Lucian, pentru ca ai inteles si pentru ca ai tinut sa-mi arati acest lucru. Ma bucur sa stiu ca lumea se desfasoara in aceleasi culori inaintea ochilor nostri. | |
| + introspectie | Mihai Leoveanu [22.Apr.05 20:36] |
| Un poem perfect echilibrat care sfideaza alinierile de circumstanta. Final pentru sunt gelos (ca nu l-am gandit eu). Oricare alte cuvinte sunt de prisos. Multumesc pentru aceasta clipa de introspectie pana la os! | |
| = completare de rigoare | Mihai Leoveanu [22.Apr.05 20:40] |
| "final pentru care sunt....". Scuze, dar mi-e foame, si, in lipsa de altceva, mai mananc si cuvinte..... | |
| = invitație la Virtualia | Alina Manole [23.Apr.05 18:17] |
| Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași. | |
| = Mihai, Alina | Silvia Van [25.Apr.05 08:31] |
| Multumesc, Mihai, pentru aprecieri, e o mare bucurie sa te intalnesc in paginile mele. Multumesc frumos, Alina, pentru invitatie. | |