| + Omătul doarme | Vasile Mihalache [09.Jan.12 16:53] |
| O poveste bine sustinuta conceptional si stilistic, probabil un fragment sf; deasemenea imi place aplecarea pentru realizarea detaliilor int-un peisaj paradisiac unde nu sunt surprize neplacute ci un fel de lentoare spatiala de care te lepezi din cand in cand si alegi raceala unui purcelus congelat(!?):"Ea mângâie purcelușul congelat lăsat între ei pe iarbă. O face și pentru a se convinge cu propriile simțuri că nu visează, insistând asupra firicelelor de gheață dintre urechile lui, firicele foarte reci și care, dacă ea ar fi în vis, ar trezi-o."Vocatia de poet a autorului se "da de gol" si in mijlocul textului: "- Săracul boschetar, îl compătimește ea, a ajuns să încurce „petrecerile” cu „trecerile”si la sfarsit:"...Eu îl mângâiam de-mi îngheța palma, dar nu se topea, nu dădea nici un semn că ar putea să se dezghețe vreodată. Se dezgheța numai puțin pe la ochi de-ai fi zis că plânge.”" | |
| = Inedit | Nicolae Popa [10.Jan.12 11:11] |
| Mulțumesc de lectură și nu în ultimul rând de apreciere, firește. Da, e un fragment, unul absolut inedit, din ultima variantă a romanului Cubul de Zahăr, pregătit pentru încă o reeditare, de data asta, sper, definitivă. La Mulți Ani și să ne auzim, citindu-ne, numai de bine! | |