Members comments:

= prea târziu iubite, mult prea târziu....
Maria Prochipiuc
[12.Jan.06 23:28]
Da, ne plimbăm prin palatele ironiei, ascundem în spatele unui rînjet o inimă care se vrea mereu jertfă, se vrea mereu dăruire…Interesant cum ai reușit atât de fin să descrii o stare existentă, o stare care pe unii îi demoralizează, nu e ceva ieșit din comun, e o stare de fapt, o stare pe care o poți întâlni în orice comunitate: uităm acasă un munte de spaime și spasme / și sufletul se visează alb plutind printre stele. Surprinzi tablouri, dar și oameni cu ,,virtuțiile,, lor: nu ne mai pasă câți sau pe cine rănim / dacă eu mă simt bine ce mai rămâne din lume, da, se poartă albul, de multe ori albastru răsfrîns peste umeri galeși a beznă, mai consumăm cîte o poezie scrisă pe unde putem, uneori scremută, alteori cu guturai, dar mergem înainte….

To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !

= prea târziu iubite, mult prea târziu....	Maria Prochipiuc [12.Jan.06 23:28]
Da, ne plimbăm prin palatele ironiei, ascundem în spatele unui rînjet o inimă care se vrea mereu jertfă, se vrea mereu dăruire…Interesant cum ai reușit atât de fin să descrii o stare existentă, o stare care pe unii îi demoralizează, nu e ceva ieșit din comun, e o stare de fapt, o stare pe care o poți întâlni în orice comunitate: uităm acasă un munte de spaime și spasme / și sufletul se visează alb plutind printre stele. Surprinzi tablouri, dar și oameni cu ,,virtuțiile,, lor: nu ne mai pasă câți sau pe cine rănim / dacă eu mă simt bine ce mai rămâne din lume, da, se poartă albul, de multe ori albastru răsfrîns peste umeri galeși a beznă, mai consumăm cîte o poezie scrisă pe unde putem, uneori scremută, alteori cu guturai, dar mergem înainte….