| = Alea jacta est! | Deaconu Gheorghe [27.Nov.05 02:50] |
| Eu indraznesc sa dau "primul cu zarul/ in gura pacatosului", pentru ca nu stiu, iertata fie-mi ignoranta, de ce te-ntrebi "djijinic"? | |
| = Djin | Elena Malec [27.Nov.05 04:48] |
| In mitologia araba Djin e un spirit, ceva care animat iese din lampa lui Aladin, ca un fum albastrui; subiectul e foarte complex și chiar serios in ocultism, dar nu știu dacă asta e cuvantului folosit aici sau nu e alt cuvant cum este si scris altfel. | |
| = ăsta e | Virgil Titarenco [27.Nov.05 04:57] |
| ăsta e. merci Elena | |
| = atunci e djinic | Elena Malec [27.Nov.05 05:03] |
| al doile ji poate introduce o confuzie cu un alt cuvant arab Djijin | |
| = ur right | Virgil Titarenco [27.Nov.05 05:17] |
| ur right. uite dom'le cum mi-a scapat. ma dedulceam la prea multe ji-uri. tz tz tz | |
| = nu | silvia caloianu [27.Nov.05 08:09] |
| "ca pe o pojghiță de pergament îngălbenit subțire care din voi îndrăznește" - cred ca e bine sa lasi un spatiu intre aceste randuri. te intrebi "djunic" si astepti "ofranda"? stiam ca "djinul" e un fel de rob al altui spirit, atata timp cat nu se poate desprinde de conditia sa de a locui "lampa" aceea. dar, sa se inverseze lucrurile, sa alerge altii cu ofrande la picioarele sale...hmm... "pînă se urcă pămîntul călare pe morți" - interesanta expresie. nu "dau cu zarul", nu m-ai incitat. vreau altceva. | |
| = poezia ca o cafea tare care sa te faca sa tremuri dupa ce o citesti | Bogdan Gagu [27.Nov.05 11:25] |
| intotdeuna am simtit in poezia ta, ideea de sacrificiu a poetului, a celui care e in stare sa dea totul pentru un vers si pentru cei care il citesc si pentru cei care il ignora si pentru cei pe care nu ii cunoaste.... pe o bucată din sufletul meu ca pe o pojghiță de pergament îngălbenit subțire e loc in inima poetului pentru toate, e loc in inima artistului pentru si mai multa lumina pe care sa o daruiasca... ca si din alte poezii ale tale, acesta e sentimentul care reiese, acesta este situlul care te defineste... poezia e realizata simplu, construita pe acea metafora de pergament a sufletului... si curge lin precum un izvor aproape de varsare in lac... realizari bunicele... dar unele prea lungite, stii, precum o cafea lunga... si poate cu putin lapte si zahar... dupa parerea mea umila... putin mai multa concentrare a versurilor nu ar strica... vorba aia... sa fie poezia precum o cafea scurta si tare, fara zahar si lapte care sa te faca sa tremuri dupa ce o citesti.... cu stima inoni | |
| = ce chestie....cu h-ul in gat!!! | dorin cozan [27.Nov.05 20:12] |
| iertata fie-mi indrazneala, mie, copilu rahitic , care indrazneste sa va comenteze cu atata placere! m-am asezat febril as putea spune sa va sorb de pe buze nectarul poeziei, sa va admir inca o data (sa stiti ca si eu admir, putini cei drept) am dat cu zarul 6-6 din start, aveati dreptate, toti vor sa intre-n casă, cu bocancii in sufletul-strada al poetului (ce strada, bulevard....) am privit apusul, am inteles ca e relativ (dincolo rasarea soarele) constientizand ca din burta fiecarei femei insarcinate si nu numai stralumineaza un soare, urca o moarte ..... zilele acestea mi s-a rupt un dinte, vi-l aduc ofranda.... cu acelasi respect reciproc pentru libertatea de exprimare, do_minus | |