| = . | Ecaterina Bargan [07.Jan.11 15:33] |
| "să te îngropi singur" pentru mine poate însemna doar să putrezești la suprafață, afirmația de la sfârșitul textului stând cot în cot cu absurdul. inițial m-am gândit că titlul anunță o schemă pentru conținutul poeziei pe care urma să o descoper. ca o metaforă cu foarte multe paranteze, n-aș exclude versiunea, dar e o perspectivă în care cred mai puțin. despre text. să zic că m-a plictisit: nu pot, în sensul că nu m-a plictisit. să spun că m-a obosit? doar mi-a fost greu să-l parcurg, lucrul acesta datorându-se nicidecum greșelilor gramaticale, de exprimare, de redactare și altele care pot servi drept cauză obstacolelor care apar, de obicei, în lectura unui text, a unei poezii, greu ce citit pentru mine. m-am oprit asupra versiunii prin care sacadarea rezultată din frazele scurte, ori obișnuința mea de a asocia termenul de cursivitate cu lipsa semnelor de punctuație, sau măcar intervenția mai deasă a virgulelor acolo unde e punct. despre un alt fel de impact al textului asupra mea: am zвmbit la finalul primului paragraf, recunoscвnd acolo caracterul unei tipologii de oameni, și anume aviditatea începătorului de a se populariza. aici am apreciat ideea și felul în care e spusă. mi-a plăcut dinamica din fragmentul care începe cu "blondele se înnegresc" și continuă prin a enumera. mi-a plăcut penultimul paragraf, mai ales pentru că perspectiva de acolo aparține șobolanilor, după cum se-nțelege la un capăt de frază. | |
| = . | Ecaterina Bargan [07.Jan.11 16:36] |
| err* la mine în comm: "descopăr", "dacă ar fi o metaforă cu foarte multe paranteze...", "am zâmbit", "recunoscând". cu scuze. | |
| = . | Vasile Munteanu [08.Jan.11 10:06] |
știu și eu, Katy...; de exemplu, "să te îngropi singur" poate înseamna - chiar înseamnă? - să te îngropi de viu... șamd. oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; îmi dau seama că nu a fost unul tocmai la îndemână. | |
| = Vasile Munteanu: | Ottilia Ardeleanu [08.Jan.11 12:09] |
| Am citit textul de la un capăt, apoi de la celălalt începând, dar constatarea este nu că aș răsturna situația, dacă aș face de-a-ndoaselea lecturarea, din contră, se impregnează acel sentiment că, de oriunde aș lua-o, nimic nu se schimbă din tragi-comicul situației, al existenței. În paragraful de început, ca o scenă a vieții, nu întâmplător poetul alege personajele, iar cifra 3 poate avea și o altă semnificație. În cel de al doilea, lehamitea, fie ea de parte masculină, ori feminină, induce o necesitate a schimbării, însă numai pentru camuflare a eu-rilor… În al treilea, o urmă de haz de necaz, m-au amuzat “ochi(i) de sticlă sau de cauciuc.”! Apoi, boala generală, înscrierea în dosar, cîteva file neimportante de viață sau ce-o fi fost ea… cu “acordul asociației de locatari” – nici nu știu cărei stări să dau întâietate: ilarității, dezamăgirii… Penultimul revine în realitatea exitențială, cu din ce în ce mai apăsătoarele ei atribute: “ignoranță sau indolență”. Iar paragraful final mă duce cu gândul pentru care dintre meserii să optăm: “gropar sau veterinar”, atâta vreme cât tot ce ne-a rămas este că “ne vom trata și ne vom îngropa singuri. ”? Însă, având în vedere că totul începe din margine, dintr-o margine, atunci, da, “un cetățean e o provincie. ziduri din beton.” . Este un loc unde poposesc, de fiecare dată, cu plăcere. Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [09.Jan.11 08:48] |
mulumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre. | |