| = Vasile, da | cornel stefan ghica [01.Mar.07 18:39] |
| "îmi dau seama că sunt singur în orașul acesta înfricoșat // să fie orașul înfricoșat de singurul care își dă seama" si "cu mărunțișul rămas cumpăr un buchet de zambile / și mă duc acasă / unde prefăcându-se că dorm mă așteaptă / de câteva săptămâni / patru ochi / mici" - sunt stofele (imaginile) pe care le re-gasesc "asezandu-se" intelegerii mele. "ceasul (tau) al 12-lea" pare sa aiba un altfel de inteles. e un ansamblu bine-scris. raman (totusi) cu cele doua strofe remarcabile. fain cu stima, blueboy | |
| = Cornel | Vasile Munteanu [01.Mar.07 21:40] |
| mulțumesc (din nou) pentru cuvinte. cu reciprocitate, | |
| = Ceasul | Gelu Bogdan Marin [01.Mar.07 21:51] |
| al 12-lea este locul din care poți înțelege soarta celui care trăiește din scris. Singurătatea celui ce face cultură, starea lui de pauperitate și compătimirea celorlalți. Strofa doi și strofa ultimă îmi par cele mai reușite. Numai bine. | |
| = Gelu | Vasile Munteanu [01.Mar.07 21:59] |
| la cum ai pus tu problema, "pauperitatea" este a ochiului ( celorlalți, evident); în definitiv, sau este vorba despre înzestrări naturale (sau absența lor) resimțite drept constrângeri sau despre valori (morale, sociale, economice etc) asumate. oricum, mulțuemsc pentru prezență și pentru cuvinte. asemenea, | |