Members comments:

 =  Nu evada,,,
Mihai Cucereavii
[29.Apr.04 16:29]
Nu evada din casa ta natală,
Să nu devii prizonier de gală,
Fără de nume, scut și spadă
La cei care te-atrag la nadă.

 =  Catren
Adrian Munteanu
[29.Apr.04 16:44]
La un catren din amintiri,
Poti sa raspunzi cu multumiri.

 =  "...văile cu flori însângerate"
Farcău Pavel
[29.Apr.04 17:10]
dragă Adrian, nu știu de ce, dar cu fiecare vers pe care-l parcurg văd în față numai blocuri, numai cuști, zăbrele....e ca și cum ai privi un oraș din avion și pe dată ai avea revelația faptului că de fapt totul e o mare cușcă compartimentată, fiecare dintre noi construindu-și propriile zăbrele, crezînd că prin asta nimeni nu va putea atenta la propria noastră libertate - și avem dreptate, nimeni nu mai atentează la libertatea noastră pentru că nu mai e nici o libertate, noi acum "Privesc afară numai prin zăbrele
La văile cu flori însângerate."....eu aici am încercat să fac o corelație între realitatea exterioară care să se plieze pe acea structură interioară, cu toate că și aceasta e materială (pe de o parte)....
am reușit să citesc sonetul 43...dar nu am mai avut timp să postez o "semnătură"...examene...examene
să ne re - citim sănătoși

 =  Cușca
Adrian Munteanu
[30.Apr.04 08:59]
Paul,
Imagine corectă. Din păcate asta este ceea cer văd și simt : cușca cu zăbrele. Din ea voi mai rosti și eu câteva cuvinte. Atâtea câte îmi permit prin deschizăturile tot mai înguste.

 =  libertatea
Elia David
[30.Apr.04 09:31]
Ce frumos sonet si ce trista imagine, aceea a sufletului in cusca. Mai rau e ca autorul insusi se percepe in interior -prizonier al "virtutilor" - oricum ai da-o, libertatea e in fara gratiilor si inseamna asumare...
Pe curand.

 =  Asumare
Adrian Munteanu
[30.Apr.04 10:21]
Elia,
Deschizi subiecte grele. Prefer sa tratez problema cum o simt, ca o geografie a spiritului. Acum si in sonetele viitoare. Am vaga speranta ca in poezie e altfel decat in matematica. Acolo plus cu plus fac un plus mai mare. Aici s-ar putea ca dintr-o tristete plus inca una si inca una sa iasa tocmai cea ce spuneai, adica o asumare.

 =  Adrian
Mihai Cucereavii
[30.Apr.04 11:23]
Ai scris mai sus: "...cușca cu zăbrele. Din ea voi mai rosti și eu câteva cuvinte. Atâtea câte îmi permit prin deschizăturile tot mai înguste".
Dezvoltă ideea într-un sonet.


 =  Andrei Munteanu
Angela Niculescu
[30.Apr.04 14:38]
Andrei, atîta timp cît din casa îți ies gîndurile (minunate,dar triste)înseamnă că zăbrelele nu sunt chiar etanșe și măcar nu există pericolul să te sufoci.
"M ă- ndop și rabd pe rînd și zi cu zi
Ori zac sătul,ori n-am cu ce trăi." Shakespeare

 =  Speranță
Adrian Munteanu
[01.May.04 12:54]
Angela,

Speranța asta îmi rămâne și mie. Cred că e mai productivă decât suficiența celui care își tot desface aripile și nu întâlnește nici un obstacol în jur.

 =  Adrian,nu Andrei
Angela Niculescu
[01.May.04 19:16]
Scuză-mi încurcătura.
Cred că e la fel de tristă și speranța(care ,în sine presupune că ceva vrei ,deci nu ai,dar nici nu ești sigur că vei avea), ca și primitul a toate de-a gata, fără să cauți, să visezi.




To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !