| = Ishtar | Albu Vladimir [03.Jul.04 15:34] |
| O imagine teribila... "sunt cea care a fost, este sau va fi si nimeni nu mi-a ridicat pana acum vălul"... de la Ishtar zicere :) | |
| = Pocãinta | Anda Andries [03.Jul.04 15:37] |
| Zâmbetul poate fi clipa celor douã infinituri - din noi si de dincolo...cãinta poate fi clipa ce le uneste. Tot binele, Anda | |
| = Vladimir | Adrian Munteanu [03.Jul.04 16:37] |
| Iar această imagine teribilă ne dezvălui mereu zbaterea în noroi. | |
| = Anda | Adrian Munteanu [03.Jul.04 16:40] |
| Mai rămâne să ne străduim, fiecare cu mai mult sau mai puțin folos, să ajungem până la căință. E alt concept simplu de prins în teorie și neașteptat de greu de atins în practică. Tot mai puțini sunt inițiații. | |
| = bine te-am regăsit | Mihaela Maxim [03.Jul.04 16:47] |
| vin ca la altar, să aprind un strop de lumânare pentru toate ființele și neființele, din noi și din afara noastră. spun o rugăciune și plec mai departe, ca pe un drum neștiut cu stații cunoscute. merci. | |
| = Mihaela | Adrian Munteanu [03.Jul.04 18:58] |
| Cred că ne împărtășim cu toții la acelați altar. Unii în genunchi, unii cu fruntea plecată, unii neregăsindu-se pe ei înșiși, alții păstrând o nădejde sau întrezărind un drum pe care să pășească. Important este să mai facem un pas, să mai căutăm o cale, chiar și atunci când ni se pare că nu mai putem merge, când ne dor picioarele și brațele de atâta povară. Poate de asta scriu cu atâta râvnă . Eu știu ? Ãsta să fie drumul ? Încă mai caut. | |
| = fără căutare | Mihaela Maxim [03.Jul.04 21:54] |
| lumina vieților noastre n-ar fi decât un ghem de ceară, nu și-ar ști rostul, fără acest fir de păianjen care ne țese clipele, împletindu-le una cu cealaltă... preaplecată, eu | |