| = despre "eu"... tu si noi | Flaviu Rizeanu [02.Aug.06 16:57] |
| Bine ai venit pe site! Spre deosebire de Eu-Tu-NoiI, Eu-Tu-Noi II incepe sa semene cu un poem! Poate daca ai scoate liniutele din fata... "Eu vin, Tu esti" este chiar o sclipire ce te ridica spre propriile culmi, dar apoi cobori in picaj cu "Tu pleci, Eu stau" si o cobori in materialul relatiilor; e reprosul ce rezulta din prea "marea bunatate si spiritualitate" a eului tau "ferm" in comparatie cu "lipsa fermitatii" pe care o vezi in altii. "O frunza moare" te ridica din nou... schimbarea se reflecta in ceea ce numim "eu". In acest context, detasarea si acceptarea putea fi redata prin "eu pleacã"; in schimb din repetarea lui "eu plec" nu rezulta decat marea durere pe care o produce intamplarea lucrurilor altfel decat vrea "eu". Astfel "eu" traieste cu durerea pe care nu poate sa o accepte ca fiind a sa si sa o iubeasca, eliberandu-se astfel de cauza durerii pe care se constituie chiar ideea de "eu". | |