| = Zăpezile cred în lacrimi | Nicolae Mihai Popa [15.Dec.05 19:33] |
| Da, „cum putem privi cristalinele-nghețate când cerul nu e verde...” Nimic mai abisal în plan imaginativ decât încercarea de a scrie versuri despre Moscova. Ai surprins-o mai ales prin „noaptea nu mi-e frică decât că aș putea să-mi pierd singurătățile”. „găsim o prăpastie nu e greu ne întindem pe spate și numărăm ecourile...” Îndrăznesc să te invit și în Moscova descrisă de mine aici la Agonia.ro („Sub un cer înghețat” - http://www.poezie.ro/index.php/author/0006051/index.html) pentru a ne sincroniza în ecourile. Pe acolo numai zăpezile cred în lacrimi, de lacrimi se și topesc... Plăcerea lecturii e de partea mea, evident! Crăciun fericit! | |
| = zăpezile sunt în noi | Diana Sitaru [15.Dec.05 21:17] |
| Am fost aseară la 3 în Moscova. Acum sunt în tren aștept să mi se termine ciocolata ca să încep să simt frigul. Uneori e mai bine să nu auzim decât scârțâitul roților pe șine. Îți mulțumesc că ai înțeles și că mi-ai arătat și mie asta. Poate că altădata o să dau ESC dar acum m-am îndrăgostit de Moscova:) | |