| = concluziv | Ștefan Petrea [05.May.12 08:34] |
Nu că m-aș deda la rime Dar încerc așa să-ți spun Că e minte de nebun Să-ți iei soață...din vechime. | |
| + Deh, vine o vreme... | Gârda Petru Ioan [05.May.12 08:30] |
| Pentru arta creării de paradoxuri aparente, pentru umorul dulce-amar, pentru tot adevărul celor spuse direct sau indirect și pentru că e dat dracului... de talentat, îi las lui Florin o steluță (lipită textului de față, evident!). Cum înțeleg frustrarea ta (Erai puștan cu fumuri), M-aș bucura de te-ar lăsa ...Pe drumuri! | |
| = părere | milos petru [05.May.12 08:49] |
| De-o fi subțire sau e grasă, Când ați făcut în viață pași, E drept că ea nu te mai lasă... Iar tu de poante nu te lași. De când te urmărește Nelu, te-a prins, felicitări! | |
| = De-ale mariajului | Ion Diviza [05.May.12 15:38] |
| Te salut, Florine. Am și eu o epigramă mai veche, am publicat-o în volum în 2005, care exploatează un joc de cubinte similar: De dpuă ori m-am însurat: Eșec total, doar jale-n casă; Întâia soață m-a lăsat Și-acum a doua nu mă lasă. La tine poanta e totuși alta... | |
| = Re | Florin Rotaru [05.May.12 21:11] |
| Petrică, mulțumesc pentru cuvintele apreciative și pentru steluța lipită textului. Și tu ești dat dracului, dacă e să-ți întorc complimentul :) Onorat. Ștefan, Mitru, mulțam de semn. Nea Ioane, te salut și eu. Bună epigrama. Oricum, în domeniul mariajului, presupun că ai mai multă experiență :) Am scris și eu un catren cu aceeași poantă, plecând de la un aforim sau ceva asemănător citit cândva (din păcate, nu-mi mai amintesc cui aparține): Două femei eu am iubit Dar soarta mă bătu Că cea dintâi m-a părăsit Iar cea de-a doua nu. Vine careva dintre voi la Buzău? Mi-ar plăcea să vă reîntâlnesc și, poate, să bem o bere, cu riscul s-o plătesc :) | |
| = Florin Rotaru | Ion Diviza [05.May.12 21:37] |
| M-ai dat gata cu epigrama ta "mai veche". Este o demonstrație vie pentru cititori ce pățești atunci când pleci de la un aforism cunoscut mai multor ochi și urechi. Oricum, nu mai am ce să-ți ripostez. Poanta e comună, însă, reiese, nu ne aparține întru totul. sau ne aparține în măsura în care am știut să o valorificăm mai bine. Iată, așadar, riscul ce ne paște atunci când preluăm niște poante ce sunt la îndemâna oricui sau doar a unora... În alta ordine de idei - vin la Buzău, cum să nu vin! iar în privința berii nu-ți fă griji, căci am de primit u n premiu foarte consistent din partea doamnei Elis Râpeanu și încă... mai știi cui? | |