| = Burgundia 54. Anni-Lorei | Ioan Barb [27.May.10 07:24] |
| "Văntul va deschide ochiul spre cer", l-a deschis și de acolo a coborât, noaptea târziu, o nouă Burgundie despre care mă tot întrebam când o să o scoți la lumină. M-am bucurat în dimineața aceasta când am descoperit acest poem, am citit și m-am bucurat de lectură și de prezență. Cu bucuria lecturii, Ioan. | |
| = "în lumea fără poduri" | Alexandru Gheție [27.May.10 12:38] |
| da, despre joacă nu prea este despre joacă :). Sau joaca de-a drumul, de-a trecerea, sau aleea din spatele ochiului/marginea pământului/pleoapa cerului... Un text grav, despre joaca de-a moartea... Cu plăcerea lecturii unor versuri profunde, cu respirația "într-un ulcior de lut"... alex | |
| = re Ioan B & Alex G.... | Anni- Lorei Mainka [27.May.10 14:26] |
| multumesc de semn - mersul in joaca spre vesnicie....o varianta a trecerii | |
| + Notă de lectură | George Pașa [28.May.10 11:17] |
| Cred că s-ar putea fără primul cuvânt-vers al textului. Eventual să fie transferat în subtitlu. Primul distih este o imagine a întrezăririi unei limite ce se tot deplasează mereu, ca o "rană a vederii". Măsura este aceeși, în "ulciorul de lut" respiră același izvor. Iar dorul de aceea care a trecut "în lumea fără poduri", dincolo de prag, e și dorul de înfrângere a limitei. Dincolo de ochiul ce-și cunoaște limita, există și concentrarea spre interiorul mult mai deschis, de unde privește ochiul Tatălui. E aici o poezie cu ecouri familiare, fiind de apreciat curajul de a exprima, prin cuvinte aparent obosite, ceea ce trăiește în mulți dintre noi. | |
| = George Pasa - aplecarea spre limite | Anni- Lorei Mainka [28.May.10 12:06] |
| am citit-o cum ai spus - da , ori pun primul vers asa sau il pun pe pozitia 3 sa renunt la cuvint - cel putin o data - nu prea cred ca e bine multumesc - perspectivele sunt binevenite | |
| = Anni-Lorei Mainka, | Ottilia Ardeleanu [28.May.10 13:58] |
| aici exprimi trecerea, în joacă, prin etapele pe care le parcurgem fiecare dintre noi, însă, într-un mers și o viziune specifice fiecăruia. poem care respiră "într-un ulcior de lut" - nu pot să nu mă duc cu gândul la copilărie, la autenticul sătesc, și totodată la un gând: din pământ ne tragem, în pământ ne ducem! Ottilia Ardeleanu | |
| = re Ottilia Ardeleanu | Anni- Lorei Mainka [28.May.10 16:41] |
| multam de efortul tau la versuri atit de stoarse si uscate | |