| = tristete | Adina Batîr [23.Jun.05 00:34] |
| ...uite ca am ajuns si eu la Vama ta Veche fara muzica, dar cu traire, am pasit pe nisip cu grija sa nu strivesc craniile mitizate intr-un haos abrupt catre seara si chinuit de amintiri... am privit suflete lepadandu-se de trupurile grele.. si mi-am amintit de un intelept care spunea ca singurul nostru surghiun este faptul ca traim intemnitati. asa au ramas si craniile acolo. intemnitate in nisip. | |
| = cam asa | Laura Aprodu [23.Jun.05 11:01] |
| fără muzică, într-adevăr, cum bine zici, mai ales cea a sferelor ,lispește pentru că dincolo de toate lucrurile se tărăsc grele sufletele. craniile rămînd singurele la vedere, restul, vorba ta, întemnițat. | |
| = ... | Elena Marcu [25.Jun.05 16:23] |
| Parcă fiecare cuvânt de-aici e scris apăsat, răspicat, puternic și mai ales dureros. Și își spune propria poveste și tânguire. Impresionant. Mama mia, ce poezie... | |
| = de dincolo | Laura Aprodu [27.Jun.05 10:24] |
| așa a și fost, apăsat, greu, venind din interior, de dincolo de poetic sau liric. | |