| = cu mulțumiri... | Ioan Postolache-Doljești [21.Oct.08 23:04] |
| "știu că-n așteptarea mea vei fi acolo înalt,același copil din sufletul meu, mereu în ceartă cu umbra lui ce vrea să devină om" catrenul acesta e ...piatra unghiulară a poeziei. cearta copilului cu umbra ce se vrea om, neștiind ca om e doar copilul, mai tîrziu el devenind jigodie, bestie, monstrul spăimîntător pentru tot viul pămîntului... "voi veni să-mi iau lumină într-o zi, rămîi în struna glasului meu de chemare. eu cred în litera ta și-ți voi opri timpul să poți atinge...luna". {luna=mister} ce poate fi mai plin de speranță? cu mulțumiri pentru delectare, Ioan. | |
| = Putem opri timpul, sfidându-l prin a savura Clipa | DIANA CIULEI [22.Oct.08 19:57] |
| Ioan, Și eu vă multumesc pentru vizita în catrenele unghiulare ale sufletului meu, numit deseori poezie. Mă încântă să știu că v-a delectat cuvântul meu. Omul poate oricând alege calea de a nu deveni "jigodie, bestie, monstrul spăimîntător pentru tot viul pămîntului" pur și simplu prin a-și păstra inocența pe care o avem atașată în structura noastră și o purtăm toată viața ca pe o cruce rămânând Copil, copilul părinților, copilul tău, copilul ce se ascunde în noi... Iar luna...ehe, trebuie sa fie plină să i-o prinde Omului așa că trebuie să stea mai mult prin prejma mea, sa nu piardă ocazia... Numai bine. | |