| = Greutatea luminii o înțeleg ca pe o responsabilitate! | marius nițov [08.Dec.07 13:16] |
| Imaginea deznădejdii în aceste versuri e dureroasă, singura nădejde dialogul cu dumnezeul-om, chiar dacă "gusturile nu se discută"! | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [08.Dec.07 14:16] |
| strofa 3 imi place mult.apoi palpaind raceala cu miros de intrebare.inhalez victima f ingenios. mcm | |
| = re: Marius Nițov, Carmen-Manuela Măcelaru | Cornel Ștefan Ghica [12.Dec.07 16:48] |
| marius, deznădejdiile nu pot îmsemna realitate. ele sunt (mai degrabă) rodul imaginației, nu al respirației noastre întru realitate. ai observat bine acele "gusturi care nu se discută"; datorită acestor "gusturi", aiurea înțelese, ni se "trage" ne-înțelegerea lumii, a realității, a naturii noastre umane. (poate că) nădejdea unui dumnezeu-om mai poate determina, dar nu în totalitate...ci doar poate creiona (în sensul liberului arbitru, de care mi-e scârbă că poate avea - întotdeauna - un sens) aceleași începuturi repetabile într-o "liniște respirabilă" până la sfârșit. carmen, imaginea-mesaj din strofa a 3-a mi-o fost dragă (încă de la-nceput), iar "victima din idei" mă bântuie de vreo 10 ani; acu' sper să fac și (yo) o respirație "gând la gând". vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |