| + până la nori și încă mai departe | Zabet Mihai [20.Jun.05 00:23] |
| Simt in nari spiritul preeriei, libertatea totala, reflexele spontane naturale. Versurile tale imi permit sa visez la o anumita traire a eternitatii; au forta, iar mesajul este dens. Superb poem... | |
| = prima luminita | Nicoleta Tase [20.Jun.05 00:32] |
| Mihai, e prima steluta primita pe agonia. Ma bucura si ma mai bucura ca a venit la acest poem care mi-e tare drag. Pentru mine problema libertatii este o obsesie veche cu care nu mi-am incheiat inca toate conturile. Iti multumesc pentru lumina. | |
| = pe-aici | Costin Tănăsescu [20.Jun.05 10:06] |
| Nicoleta, eu vad bine de tot contrastul dintre caii salbatici si irisul tau de dupa gratii. ravna ta de a fi un cal salbatic, niciodata imblanzit. un contrast dureros si foarte bine conturat in aceasta scriere. spinarile cailor niciodata potcoviti-irisul sarat, de lacrimi uscate? resemnare sau vor curge din nou ? nu stiu dar imaginea este frumoasa si transmite incantat, | |
| = de dincolo de gratii | Nicoleta Tase [20.Jun.05 11:16] |
| Costin, ai vazut foarte bine ideea poeziei. Asa este, irisul sarat priveste de dincolo de gratii, un soi de jind dupa senzatia incredibila de libertate pe care o ofera imaginea cailor salbatici. Nebunia descatusarii cumva. Catharsis. Iti multumesc de trecere si de aprecieri. | |