= De la descriptiv spre meditativ, un pic cam forțat | Dragoș Vișan [14.Jun.23 07:31] |
Cred că și poeții din zorii romantismului versificau atât de frumos. Puțin erotism n-ar strica, dacă eul liric se consideră "singur". Nu înțeleg oximoronul "îmbrățișarea de grup, a singurătății". "De grup" face referire, poate, la noțiunile abstracte personificate, "liniștea", "îmbrătișarea", precum și la "întuneric". E faină imaginea. Dar ar mai trebui lucrată. În rest, retorică neoromantică prea multă! | |
= îmbrățișarea de grup | Stanica Ilie Viorel [14.Jun.23 10:08] |
a singurătății este strângerea în brațe a insului, de către liniște, întuneric și gânduri (cum ai sta în clasă și te-ar înconjura elevii, îmbrățișându-te/ asta ar fi îmbrățișarea în grup a nesingurătății) cât despre neoromantism, cred că cine a inventat curentul s-a luat după mine. voi cerceta amănunțit să văd ce e de făcut. poate că partea asta “mă strâng în brațe liniștea, întunericul, gândurile, îmbrățișarea de grup, a singurătății.” ar fi trebuit scrisă așa “mă strâng în brațe, liniștea, întunericul, gândurile - îmbrățișarea de grup a singurătății.” sau “mă strâng în brațe, liniștea, întunericul, gândurile, ca o îmbrățișarea de grup, a singurătății.” oricum, îmi pare, recitind, că lipsește virgula aia, după “brațe” altfel, mulțumesc pentru observații, prind bine. | |
= cred că este | Maria Elena Chindea [16.Jun.23 00:15] |
o defulare a unei claustrofobi de tine însuți, unde îți ești și subiect și obiect. Și deținut și temnicer! Când toată lumea ta interioară care de obicei îți este hrană de stele, îți devine otravă, unde să fugi, cum să te salvezi de strivire, ce forțe să trezești în tine ca să te poți respira fără aneantizare??? Nu știu de ești neoromantic, dar sigur ești un experimentator de forță! Paleta scanărilor tale prin afectele umane este colorată și întinsă! O încântare să te însoțesc prin explorările tale! Mulțumesc! | |
= Maria | Stanica Ilie Viorel [16.Jun.23 00:37] |
“ce bine că ești, ce mirare…” uite așa mi-am adus aminte de text, să corectez primele versuri în călătoriile mele îți rezerv un loc la geam, să-mi spui cum e lumea, pentru că o vezi și îți pasă mulțumesc | |