= unde te-ai dus? | bazil rotaru [21.Jun.05 11:24] |
Dintotdeauna ai lucrat cu temele mari ale poeziei de pretutindeni si de totdeauna. "Minunea îmi veghează nașterea fără meduze numai stepa de suflet la malurile altei mări jocurile nisipului întreabă Zeii încotro m-am dus" | |
= contrapoezie pe plaja | Bogdan Groza [21.Jun.05 08:35] |
intre stanci te caut nerabdator ca intr-un joc de-a v-ati ascunsa spun glume, strivind tacerea, doar doar vei chicoti ca sa stiu incotro ma indrept imi las pe o stanca ecou de amintiri tardive, surazand sagalnic Si minune, te-am gasit pitita intre meduze, ca o regina a lor, te fugaresc pana la mal, intr-un joc de sotron pe nisip si te intreb,privindu-te gales vrei sa jucam altceva? | |
= Bodoganel contrariat | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
Mai, ce jucaus in cuvinte esti tu in dimineata asta, probabil ca se apropie vacantele, ti+e si tie deja de+ajuns munca si vrei la plaja. Eh, te inteleg, insa nu am priceput versul de la final, mai ales ca eu aici in autoportretul acesta m+am lasat de joaca cu totul. Cica sunt serioasa in ce spun. Nu veyi ca deja ma furasera peisajele? :))) Mulțam și pentru acest hohot de râs și,te rog, nu uita că meduzele sunt tare lipicioase și nesuferite. Să le lași în apele lor. :)) Ela | |
= Bazil | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
Acolo unde ma duc aduc si port cu mine - ce indrazneala! - amintirea, trairea, spiritul, sufletul celor ce imi sunt aici. Cine se mira, e bine. Cine se poate bucura, ma lumineaza. Cine se incrunta si revolta, ma zguduie. Insa eu merg mai departe. Incotro? Ne intrebam din totdeauna, da... Multam pentru popasul pe aceste stinci. Ela | |
= esti chiar tu cu tine | adriana marilena simionescu [21.Jun.05 12:23] |
Ce bine-ti sta asa, intre cer si pamant cu privirile agatate de nori chiar acolo unde linia orizontului se ingemaneaza cu tacerea pietrei, cu linistea din tine si din jur. Poate doar vantul sa-ti adie prin plete mirosuri numai de tine stiute pe care in suflet le porti oriunde te-ai duce. Dupa atatia ani de controverse in care Bretania si Normandia si-au disputat muntele e in sfarsit pace, al treilea duce al Normandiei isi trece umbra peste obrazul rocilor zambind dintr-o lume mai buna. Si totusi, ai grija, nu te indeparta prea mult de potecile batatorite, ele sunt inca la fel de periculoase ca si in Evul Mediu. drag, Ama | |
= scurt | Costin Tănăsescu [21.Jun.05 14:05] |
eu cred in acest poem, fiindca e adevarat. l-am simtit. superb. drag, | |
= trei | cornel marginean [21.Jun.05 14:38] |
e un poem scris din pozitia privirii de pe munte, ai vizitat marea si ai ramas imbracata si privind-o, ai privit-o ca pe o femeie frumoasa pe care nu ai iubit-o dar pe care o doresti ( cazul meu ) imbaierea in mare e, cred, primul pas spre a o iubi referintele tale la mare sunt o parabola frumoasa la cele pe care doar amintirea ta la stie o poezie frumoasa, despre o femeie frumoasa, dintr-o fotografie frumoasa si o mare ... | |
= Ela, | Stefan Livia [21.Jun.05 16:06] |
frumos, de rămas fără cuvinte scrii tu... de la fotografie până la cuvinte și emoții, totul se leagă și se dezleagă, ca și cum ar fi o incantație solară aruncată peste mare și oameni... întotdeauna mi-au plăcut scrierile tale marine:) cu drag, | |
= sculptorita:) | Salomeea Stuparu [21.Jun.05 16:44] |
"îmi lasă chipul mai alb spre același cenușiu al amintirilor" ...le-ai sculptat in stanca, amintirile, de aceea au culoarea cenusie:) cred ca sunt amintiri dragi, la care tii si pe care nu vrei sa le pierzi usor:) aici, chiar daca apa marii va roade-n stanca, greu ii va fi sa slefuiasca intr-atat incat sa dispara cu totul:) frumos fel sa-ti amintesti de tine ai gasit:) Drag, Lizush | |
= Raspunsuri dinspre mine spre voi | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
Ama, cum simti tu trecerile mele prin pericole, tentatia mea de a trai la limitele riscului, la limitele hotarelor intre doua mari timpuri, la limitele portretelor. Ma bucura o astfel de privire care vede dincolo de carari batatorite. Multumesc, pietrele nu tac. Costin, trecerea ta nu este fara cuvinte si fara simtire niciodata. Multumesc pentru cit de inalt vezi lucrurile, pina departe. :) Cornel, dincolo de pietre si mari, dincolo de jocurile nisipurilor pe chipul marii si al femeii este Minunea. Aceea ma lasa mereu, de multi ani, fara cuvinte. Multumesc mult pentru sensibilitate. Livia, aici am alte ape si alte nisipuri, alte pietre, sfinte. Si poate numai in trairi profunde si inaltatoare le-am putut privi. Multumesc, ai simtit totul. Salomeea, La Multi Ani, cred ca pot spune aici, fiindca nu am putut accesa portile acestea zilele trecute. Sunt amintiri aici pe care le voi pierde numai atunci cind ma voi pierde si pe mine. Eu, de felul meu, poate numai cind fi-voi doar spirit ma voi rataci. :) Multumesc voua, Ela | |
= Ela... | Elia Ghinescu [21.Jun.05 17:31] |
ai sculpata in stinci pina s-ar topi toate colturile cenusii ai avea rabdare sa se faca val ai lua cu tine prin alte si alte ape aceeasi mare acelasi cer dupa cum te stiu, | |
= autoportrete | Musat Dana [21.Jun.05 17:51] |
Multi s-au apucat sa isi faca autoportret in cuvinte, deja se simt pictori sau sculptori, dar putini reusesc; tu esti una dintre acesti "putini". O poezie frumos realizata vad aici, un amestec de cuvinte imbinate armonios. cu drag, dana | |
= lumini dintre stanci, incotro? | Daniel Bratu [21.Jun.05 19:05] |
autoportret reusit, tendinta (oarecum, experimentala) a utilizarii anacolutului paradoxal, care leaga frazele, cuvintele sunt si liant si indicatoare de ambe sensuri de neuitat: "între stânci luminile îmi sting părul" "și amuțesc pământul peste surâsul tardiv" (as renunta la "tardiv" si la articularea surasului) "jocurile nisipului întreabă Zeii încotro m-am dus" senzatie de nisip macinat de zei spulberat dintr-o parte in alta a lumii, a timpului | |
= Elia, Dana, Dedal | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
Elia, as sculpta si in aerul tare al muntilor, as sculpta si in lumini si in gheata, as sculpta vintul de as putea. Aici imi las numai pietrele de pe chip. Multumesc pentru cum ai cules farimele-lacrimi. Dana, bun revenit, esti printre cei care poposesc de curind si care aduna din cuvintele toate numai ce este frumos. Imi aduci un suris. Multumesc. Dedal, nu ma pot stapini, mereu invirt paradoxurile printre degete, fiindca ele nu se doresc a fi elucidate, ele doar exista. Multam pentru sugestia de a renunta la "tardiv", voi reflecta pentru a slefui chipul in piatra. Si, da, aici ai intuit iarasi atit de fin, "dintr-o parte in alta a lumii, a timpului", mereu. Indiferent care este "partea" si spre ce alta "parte". Multam voua, Ela | |
= bine ca suntem | Anni- Lorei Mainka [21.Jun.05 23:51] |
aici pe site asa cum suntem....in spatele scoicilor si al apei si visurilor din noi se vor lasa marile perdele ale istoriei si nu va mai fi asa de bine....astfel ca in acele momente sa imi fie mai bine, mi-am notat aceste imagini....pe curind, anni-lorei m. | |
= Anni | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
In acele momente cind binele este umbrit si cind peste suflete se schiteaya vinturi ori stihii, pastreaza ceva ce ai acum mai bun. Multam pentru "marile perdele"... Ela | |
= Autoportret cu urechea la locul ei | Andu Moldovean [22.Jun.05 01:43] |
Ela, eu simt ca vei relua aceasta tema si nu te vei opri aici. Bobadil. | |
= Andu | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
...voi relua cumva altfel, ca intotdeauna. Multam pentru cum ma simti de asa departe. Spatio-timpul nu joaca sah cu noi. :) Ela | |