| = Ordinea din regatul ei neted... | Gelu Bogdan Marin [12.Oct.06 15:02] |
| O femeie ca o statuetă, statueta din sticlă. O poveste de dragoste imposibilă ce se consumă de seara pînă dimineața și de dimineață pînă seara. Toate acestea prin ochii de sticlă ai unui corp de sticlă. O idee interesantă spusă cu alte cuvinte... | |
| = Gelu Bogdan Marin | nastia muresan [12.Oct.06 15:27] |
| da, cu alte cuvinte..cum spui tu....despre teama in fatza dezordinilor primare, a rasturnarilor, a caderilor. da, nu vreau sa tip...o eterna teama atenuata pare o 'coregrafie' acceptabila printre cristaluri... iti multumesc. | |
| = locul ei cuminte | Carol Daniel [12.Oct.06 15:52] |
| un typo: niciun, bănuiesc; în rest lucruri spuse frumos, care tăinuiesc un regat /dez/ordonat, voi vedea, așa că am să mai trec, fratern | |
| = Carol Daniel | nastia muresan [12.Oct.06 16:01] |
| ma iau dupa banuiala ta:) si...corectez. iti multumesc pentru... si pentru. | |
| = să locuiască cu o piatră | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [12.Oct.06 18:57] |
| Unii oameni reușesc să locuiască cu o piatră. Toată viața. În fiecare noapte. Deși ea nu respiră. Nu comunică. Nu bea. Nu fumează. Iar propozițiile mele n-au nici predicat. Nici piatra nu are. Și totuși unii oameni reușesc să locuiască cu ea. | |
| = piatra se confisca la intrare | nastia muresan [12.Oct.06 21:18] |
| Pacala Viorel Silviu, nu! in regatul ei neted nici urma de piatra. si asta pentru ca piatra e deja prea mult pentru un univers atat de....casant:) pls, nu ma sparge!! | |