Members comments:

+ rănile vechi si noi...
Nache Mamier Angela
[09.Dec.12 15:31]
un text plin de "simtiri" ales si diverse...o introspectie fulguranta în memoria aburinda a vietii personale ,însiruire de aluzii general-umane în care ne regasim
poetul realizeaeza intersectii sensibile într-un timp universal,o schema a fericirii la maximumul ei ca intensitate
arhetipul Mamei ,Tatalui(si-al fiului duh...)sunt complexe ,sub "ameteala binefacatoare " ale unui autor5cam) vorbaret...
"și se rostogolea grea ca un bolovan
în gît. și atunci am știut că mi-a sosit timpul, am știut că nu mai e
mult. m-am pregătit ca o mamă, am cumpărat scutece albe de hîrtie
am cumpărat sticluțe cu lapte albastru și rezerve, am luat hăinuțe
din cele mai calde mîngîieri. și cînd cerul nu s-a mai mișcat,
cînd păsările nu s-au mai mișcat, cînd coroanele verzi ale copacilor
nu s-au mai clintit, cînd rănile vechi ale copilăriei s-au vindecat
cînd uitătura galeșă a mamei a ajuns o mică încruntare și cenușa..."

un poem care "m-a hranit" cu trimiteri la esential,cu un învelis de realism magic
ultimele doua rânduri nu mi se par suficiente ca realizare,as fi asteptat "une chute " mai fortissimo("plânsul întregii omenirii da în patetic simplist... )
un poem foarte interesant...




To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !