| = Stări sufletești delicate | Ioana Geacăr [22.Nov.06 21:53] |
| Pe mine m-a ținut în priză poezia ta asăzi, biografistă, cu notația directă a stărilor sufletești delicate. Ești o scriitoare profesionistă, știi cât de mult contează detaliul și plasezi așa de bine izomorfia despărțirii cu descendentul: "trecea alene printre tarabe colorate/ pline de fructe proaspete așezate direct/în rumeguș și talaș în lădițe de lemn nelăcuit". Cred că ăsta e centrul de greutate al poeziei, un instantaneu care-ți rămâne mult timp după lectură. Totuși am remarcat niște stridențe: "noroc-iarmaroc" (un joc fonetic) și o imagine prețioasă, discordantă în context:"păsări mari se roteau în cerdacul lumii". În fine, poemul e bun, merita să fie recomandat, eu te aștept la o altă lectură! | |
| = Mulțumesc, Ioana Geacăr | Elena Overhamm [23.Nov.06 00:51] |
| Ioana, aș putea vorbi mult despre acest text, despre fiecare cuvânt în parte. A fost o stare chiar stranie momentul în care l-am scris... așa am simțit, n-am făcut nicio corectură. Trebuie să-ți confirm ceea ce tu știi deja: versurile citate sunt și pentru mine nucleul în jurul căruia gravitează ideea. Sigur o știi! Iar jocul fonetic evidențiat are rolul său, la fel și păsările, Ioana. Am nevoie de ele, să le știu acolo, să pot rezista furtunii! Până la urmă, poate că Ea n-a plecat... doar cochetează, cum face de obicei. Mulțumesc că ai împărtășit cu mine această intimitate! Pe curând! | |
| = Liniște îngândurată! | Ioana Geacăr [23.Nov.06 08:33] |
| Elena, mă-ntorc mereu la tine și-mi place să te citesc fiindcă poezia ta are sublimul liniștii îngândurate pe care l-am întâlnit la Montale, Ungaretti , Perse. Și, da, știam că acolo este nucleul generator. Am uitat să remarc și misterul învăluitor, difuz, marca Elena Overhamm! Nu te supăra pentru "stridențe", și la mine schimb întotdeauna ceva: de câte ori copiez un text, apare o nouă variantă! | |