| + fior rătăcit | Negru Alexandra [19.Mar.14 09:03] |
| un text în care se construiește și se dărâmă, se asamblează cu răbdare apoi se răstoarnă sufletul și se aleg cu meticulozitate bucățele din el. m-a plăcut imaginea cu firul la capătul căruia prinzi lumi visate dar părăsite, apoi înălțarea zmeului copilăriei. e un poem scris cu maturitate, cu inflexiuni care fac trecerea dintr-un cadru în altul cu ușurință și eleganță. finalul închide frumos poemul ( ai putea înlocui "te-am ascuns între coastele mele" cu altceva, s-a folosit de foarte multe ori această construcție), ultimul vers fiind un fel de împăcare cu tine însăți, înlăturarea oricărei remușcări. | |
| = cine suntem | Luna Tudor [26.Mar.14 22:59] |
| dacă nu povestea compusă din toți cei ce-am fost? multumesc de trecere. | |