| = tristețea te închide singurătate | Maria Prochipiuc [05.Jan.06 11:07] |
| Începutul e ca un prolog la ce urmează? Așa pare a fi. E aici starea de tristețe sfâșietoare atunci când vezi că nici cel în care aveai atâta încredre nu te înțelege, se îndoiește de tine, de …sunt prea puțini cei ce iubesc / hai să nu fim cu unul mai puțin / tristețea te închide singurătate Se pare că nici tu nu ești dispus să te implici, dacă la început e starea de incertitudine, iar apoi ești doar un spectator, un spectator care privește, dar nu mai dorește să se implice: al meu privește de pe margine / e ultimul spectator / și va muri o poezie Și totuși finalul ne îndeamnă la altceva… Sugestie - cred că versul: ,,cu rimă spartă,, ar trebui să il urci la strofa trei, sau dacă vrei o ruptură îl poți lăsa așa… | |
| = multumesc | Marinescu Victor [06.Jan.06 08:29] |
| intotdeauna exista o ruptura, uneori se repara alteori nu, iar de cele mai multe ori alegem sa fim spectatori. poate ne lipseste curajul de a alege scena vietii. alegerea poate fi benefica sau nu in functie de piesa jucata. Da, si eu sunt un spectator, dar nu tot timpul :). multumesc pentru rima. ramane sparta in strofa patru pentru ca se vor grabi s-o comenteze :) | |