| = Luminoasă și subtilă | cristina-monica [13.Jun.24 23:56] |
| stare de spirit! Un râu cu meandre, vijelios și viu era dragostea, croindu-și defileu adânc, nu era valea secată cu piatră și nisip alb de acum. | |
| = ”Aerul trist al cuvintelor”... | Iulia Elize [14.Jun.24 00:12] |
| Da, un poem foarte bun, merită toată atenția noastră. Cristina, apropo, te așteptăm, și pe tine, cu poezii și haiku noi. E bine ca autorii foarte buni de pe site, să se reîntoarcă... Ne este dor tuturor de poeziile tale bune... Nuța, scuze pentru intervenția în plus, dar alfel nu ”dau” de Cristina-Monica Moldoveanu... Vă salut pe amândouă poetele, foarte călduros! | |
| = cristina-monica, | Nuta Craciun [22.Jun.24 12:15] |
| mulțumesc pentru popas și pentru cuvintele care mi-au recunoscut atât de frumos starea! Salutări cu drag! | |
| = Mulțumesc, Iulia, | Nuta Craciun [22.Jun.24 12:20] |
| pentru semnul lăsat și pentru salutul călduros! La poezie parcă aș lăsa finalul așa scurt, dar aș mai adânci puțin albia sângelui părăsit, mai văd. Toate bune, cu drag! | |
| + cândva dragostea... | Teodor Dume [22.Jun.24 18:07] |
"cândva dragostea era cea mai fină tăcere nu un gol de la o coastă la alta" rotund și împlinit! luminez cu drag! | |
| = Teodor Dume, | Nuta Craciun [23.Jun.24 10:17] |
| cândva dragostea chiar putea fi o tăcere, acum ne asurzește zgomotul ... Mulțumesc mult pentru lumină, să aveți sănătate și inspirație mereu! | |