| + "când un copil se lovește de noi" | Cristina Sirion [17.Jun.11 20:15] |
| am intrat doar pentru a lasa un semn langa poezia ta. am avut noroc, era prima pe pagina, as fi putut sa n-o citesc. e intradevar altfel. sunt asocieri care ar putea parea stranii daca n-ar crea imagini care au forta de a purta unde trebuie, acolo unde reusesti sa vezi/ simti "locul" acela prin care-ai trecut: "soneria unei uși scufundate amuțește păsările", "sub norii cu picioare subțiri plânsul tău" sau "o vâslă a unei respirații". finalul este foarte frumos. pentru ca mi s-a parut total nealterata de intentia de a scrie, pentru ca pare sa o aiba doar pe aceea de a transmite. | |
| = ah, cireșele... | cezara răducu [17.Jun.11 20:55] |
| ,,cireșele-s mici ca o lună a sângelui "... o definiție poetică de mare rafinament.restul nu mai comentez. poemul care mi-a uns ziua cu o eșarfă. deosebit, cu drag, rara | |
| = Re | florin caragiu [18.Jun.11 08:45] |
| Cristina, Cezara: vă mulțumesc pentru empatia cu viața cuvintelor... | |
| = . | Alexandru Gheție [18.Jun.11 14:33] |
| "ne plimbăm pe țărmul care ne uită și spargem cifrul unui seif de apă când un copil se lovește de noi și ridică o eșarfă de soare" - foarte fain finalul acesta, eșarfa aceea de soare e sugestivă. Îmi place "cifrul unui seif de apă" - o imagine interesantă pentru cei care se plimbă pe "țărmul care nu uită" :) - e o poezie a imaginilor aici, a imaginilor care atrag și din care cresc sâmburi, cireșe... din fiecare un "altfel" de, hmmm,... amurg... alex | |
| = Re | florin caragiu [19.Jun.11 20:06] |
| Mulțumesc că ai trecut pe aici, Alex. | |