| = florin | Carmen Manuela Macelaru [14.Jul.07 17:43] |
| florin, mi-a placut in mod deosebit:placerea incovoiata lunatic,osul orb de ruine,o armata strapunsa in flancul stang...din jurul patului alb,o flacara imi curata numele. frumos, te tin de mana. mcm | |
| = poem matur | Adriana Giurcă [14.Jul.07 18:07] |
| asa e Florin, rasuflarea e cat daruim mai departe un final intors catre inceputul din noi | |
| = răspunsuri | florin caragiu [14.Jul.07 18:53] |
| Carmen: mersi frumos pentru apreciere și gest Adriana: mă bucur că ai sesizat mișcarea de învăluire, mulțumesc pentru trecerea pe aici. | |
| = flacăra numelui | Tamara Zub [14.Jul.07 20:14] |
| Revizitarea și recitirea evangheliilor, o preocupare atât de rară și o paropiere de sacru în vremuri desacralizate. Citesc nu doar pentru a lua aminte la sensul poemelor tale, mă bucură mult formulele inedite de expresie, versuri precum "Glasul a ceea ce nu/mi aparține", macerat în plăcerea încovoiată lunatic", "sub rotirea oprită fulgerător/ a chipurilor din jurul patului alb". Și finalul pare un verset biblic, are profunzime, o melodie ce vine dinspre divinitate: "sentimentul că sunt ținut de mână și răsuflarea e cât dăruiesc mai departe". | |
| = Tamara | florin caragiu [14.Jul.07 20:40] |
| mulțumesc, mă bucură mult trecerea ta, te mai aștept cu drag. | |
| = poemul ce mustește | Adi Gav [18.Jul.07 18:59] |
| Este un poem ce se caută a fi comentat... cel puțin analizat, imaginile prezente mustind a suferință, agonie, un fel de discomfort lăuntric. Mi-a plăcut și din acel motiv că am sensibilizat un fel de fregvență autentică (dacă îmi permiți)... de fapt, ea întotdeauna a fost prezentă în scrierile picurate de o oarecare doză de teognosticism. Felicitări. | |
| = Adi | florin caragiu [19.Jul.07 19:39] |
| Mulțumesc mult pentru aprecieri și luminările de gând picurate peste această poezie. | |