| = cam asa ceva | Dmitri Miticov [02.Dec.08 21:22] |
| Mi-as dori o recenzie care sa ma faca sa-mi doresc mult de tot sa citesc o carte, din pacate nu asta este, imi pare foarte rau. Un inceput foarte abrupt si tehnica asta sintagma-citat-sintagma-citat (unde prin sintagma inteleg un titlu aleatoriu pus unui citat). Adica, sory, mi se pare mort tipul asta de a face o recenzie, poate ca ramane valabila prin cenaclurile provinciale si obscure. Poate ca-s prea dur si chiar sunt, dar uite eu as incepe cumva de genul: Adrian Urmanov a chemat la lansarea volumului Sushi o mana de prieteni in curtea unei case din Bucuresti unde i-a servit pe acestia cu mancare gatita de el(?). E un fel de a face o lansare, nu cel mai obisnuit, pentru o carte la care au contribuit cu texte ada gheorghe, ruxandra novac si elena vladareanu (etc., etc.) dar mai bine despre asta aici, de la un om care-l cunoaste: http://www.contrafort.md/2007/157-158/1349.html | |
| = Dmitri | florin caragiu [02.Dec.08 22:34] |
| e faina recenzia lui Alex Cosmescu, mersi, Dmitri. Eu insa am vrut exact ceea ce a iesit, si mi se pare cam stupidut soiul tau de argument... Cenacluri provinciale si obscure zici? n-as prea crede ;)) | |
| = si multumesc | florin caragiu [02.Dec.08 23:05] |
| Dmitri, pentru observatia ca au participat cu texte si alti trei poeti, uitasem sa remarc. | |
| = bunavoirea clar-vazatoare: omul cel mai strain iti devine apropiat | Maria Del [03.Dec.08 17:48] |
| Mi se intampla mult prea des sa nu imi mai placa sa citesc poezii, cuvantul sa isi piarda melodia aceea interioara pe care nu o da simplul lui sunet, ci sensurile-intentiile in dialogul poet-cititor. Intr-un astfel de moment de adevarata amortire interioara e binevenita o recenzie ca a ta, Florin Caragiu, pentru ca aici cuvantul mijlocitor se apropie nu cu taisul bont si orb al ratiunii, ci se constituie intr-o punte a luminii dialogal-iubitoare intre crisalidele de ganduri ale poetului pe de o parte si ale cititorului de cealalta. Aici are loc inversul acelui moment in care omul cel mai apropiat iti devine strain; aici fiecare cuvant si fiecare intentie devin un centru, li se face o nevazuta reverenta, prin care sunt atrase, apoi invaluite si facute proprii, traversat-(inflacarat)-suscitate pana la alb de o calitate extrem de rara printre oamenii de cultura din ziua de azi: bunavoirea clar-vazatoare, nu bunavoirea incertului, a slabiciunii, a neglijentei, a nepatrunderii, ci a intelectului iluminat de iubire, abia in acest fel ajuns la stapanirea mijloacelui lui specifice. Daca scopul unei recenzii e trezirea interesului fata de o carte si fata de un autor, ei bine, se intelege ca aici a fost implinit din plin, si depasit, pentru cel putin un cititor. | |
| = erata | Maria Del [03.Dec.08 17:57] |
| erata: implinit (fara din plin:)) | |
| = Maria | florin caragiu [04.Dec.08 09:18] |
| Multumesc, Maria, ma bucur ca ti-a placut. In fapt, nu exista un unic fel de a face o recenzie, exista diverse modalitati de abordare si eu am ales una dintre ele. cu drag, Florin | |