| = Spatiul crescut intre noi si lucruri | razvan rachieriu [05.Mar.07 15:16] |
| “Liniștea ascuțită” face incizii în spațiul crescut între noi și lucruri.Conturezi o realitate în mișcare, imobilitatea obiectelor se preface într-o rotire accelerată nesupusă gravitației. Încordarea curbează trupul “în el însuși”, intensitatea percepției coagulează sângele în ceva mai “dens”, iar iubirea îl face “vizibil cu ochiul liber”. | |
| = Re | florin caragiu [05.Mar.07 16:21] |
| Mulțumesc, Răzvan, pentru trecere și interpretările interesante. | |
| = "la numai cinci cuvinte departare" | Cristina Rusu [05.Mar.07 16:22] |
| ...apropierea capata forma unui oras in care "copacii își schimbă pozițiile rotindu-se lent", trupurile ratacesc "peste muchiile ascuțite...", o goana nebunaprin timp. interesant poemul tau. prietenesc, bia | |
| = Re 2 | florin caragiu [05.Mar.07 17:13] |
| Mulțumesc, Cristina, că ai surprins fuga de "la numai cinci cuvinte depărtare"... | |
| = cu pasi mici | Anni- Lorei Mainka [05.Mar.07 19:11] |
| linistea ascutita intr-un oras ascutit...sigur ca la final ai dreptate, doar ca noi nu avem amintiri din ascunzisurile sufletului...poate unii au , dar pastreaza secretul... blinda si de aceasta data intilnirea ta cu adincul .... | |
| = Re 3 | florin caragiu [05.Mar.07 19:44] |
| Am schimbat, Anni, mulțumesc pentru observație. Mă bucur că ți-ai odihnit puțin umbra peste poezia aceasta. | |
| = florin caragiu | Ramona Ungureanu [05.Mar.07 22:45] |
| cand se apropie cine? in afara de imaginea asta: copacii își schimbă pozițiile rotindu-se lent, nu mi-a placut nimic. poate din cauza ca n-am inteles nimic. :D | |
| = Re 4 | florin caragiu [05.Mar.07 22:58] |
| hai că nu este așa complicat, Ramona, uite, îți dau un mic "hint": efectul doppler :) | |
| = * | Dan Cârlea [05.Mar.07 23:01] |
| in mod deosebit mi-au placut ultimele doua versuri. :) | |
| = Re 5 | florin caragiu [05.Mar.07 23:15] |
| mulțumesc pentru trecere, Dane, e bine că ți-au plăcut ultimele :) | |
| = singe | luana zosmer [10.Mar.07 13:42] |
| Nu stiu de ce, poate dintr-un capriciu al dorului ma simt intr-o cetate medievala, citeste brasov,loc unde toti copacii se uitau la mine si-n jur o mare de ziduri care-si aratu singele fost cindva mult mai dens acum la vedere.Poezie frumoasa. | |
| = Re 6 | florin caragiu [11.Mar.07 18:17] |
| Capriciul dorului trezește ades nostalgii și conexiuni... Mulțumesc, Luana, mă bucur că ți-a plăcut. | |