| = cu picioarele mele nu vei merge | constantin cornelia claudia [20.Sep.06 02:43] |
| mori tu! ciudat acest poem construit prin trimiteri dinspre acvatic spre zbor, cu treceri prin schimbări, finalizat cu cererea imperativă a unei metamorfoze, prin durere, cea mai proastă metamorfoză posibilă în univers, deoarece împarte ce a fost în două extreme ca și consecință a suferinței, deoarece totul trece prin adaptare la trăirile reale pentru supraviețuirea ființei sau ideii respective. cel mai pe înțelesul meu e: doar umbra sepiei și penele crescute pe spate în craterul acvatic mascând tentaculele lungi spre intersecții unde se-adapă în cinci colțuri stele cu nume exfoliat | |