| = călătoria dintre cești | Tamara Zub [25.Jul.07 18:08] |
| Cu versul acesta textul a început să vibreze și pentru mine: "ochii îți sunt deja pe pielea mea". Apreciez cursivitatea, firescul limbajului, autoironia. Am văzut originalitate aici: schimbă telefonul pe o privire devenind lentă minune de februarie, așa cum beduinii schimbau zarea pe miraje apropiindu-se de liniște Poate ar fi cazul să vă lansați în construcții lirice mai bizare și mai radicale. Nu dau sfaturi, doar impresii, cu simpatie, tama | |
| = tamarei | Oana Rovența-Micu [26.Jul.07 13:39] |
| draga mea, iti multumesc pentru aprecieri si pentru incurajare. ce ai citit tu, este real, o experienta dintr-o luna de februarie, luna care ma va marca toata viata. iar autoironia vine din faptul ca, eu ca persoana hipoacuzica, vad altfel viata fata de cei care aud normal ;-) am incercat si constructii lirice mai bizarr, dar nu ma definesc, nu m-am simtit bine astfel, asa ca am ramas la stilul meu. multumesc de trecere, te mai astept! | |