| + . | emilian valeriu pal [07.Dec.15 23:10] |
| Ciudat de firească rima asta schioapa,intr-un text care stie ce vrea,chiar daca îmi pare putin sorescian pe alocuri. Surprinzătoare pt mine e si familiaritatea cu care prinzi cititorul in jocul asta concept. Proaspăt text, placut. | |
| = bun | valentin ionut [08.Dec.15 18:26] |
| De citit. O scurta filosofie de parca ar exista lucrul in sine. Pana atunci, sau acolo, cine stie, poezie. | |
| = emilian valeriu pal | Laurentiu Nastasa [08.Dec.15 18:26] |
| Mulțumesc. Și mie mi s-a părut surprinzătoare aprecierea :). | |
| = Semnatura cui pe care ai fixat tabloul policrom al realitatii | razvan rachieriu [08.Dec.15 12:32] |
| Ți-ai ''rupt o zi din viață'' pentru a crea ''o semnătură cui'' pe care ai fixat tabloul policrom al realității reprezentate de senzitivități, spirit, rațiune și suflet, însă ''cutremurul'' defectelor a generat fisuri pe ''pereții tăi plăpânzi și cruzi, cu început de eritem'', și pe ei se întrevăd formele ''lehamitei'' și a ''zborului'' oprit. Sunt curios ''cum sună spațiul în original''. | |
| = razvan rachieriu | Laurentiu Nastasa [08.Dec.15 18:26] |
| Despre "spațiul în original" vom mai vorbi, sper să îmi amintesc până la urmă cum suna. Stiu că memoria e undeva acolo, e absolut necesară pentru a valida reușita saltului înapoi in timp - de unde și titlul poeziei, "Undo". Defectele sunt defecte exclusiv | |
| = razvan rachieriu (2) | Laurentiu Nastasa [09.Dec.15 06:21] |
| (comentariul anterior s-a incarcat incomplet) Defectele sunt defecte exclusiv ca deraieri de la spatiul original. Intr-adevar, semnatura este excrescenta de care s-a impiedicat realitatea, astfel aparand perspectiva, tabloul policrom, imaginea de lucru a realitatii. | |