| = frumos | cristian catalinoiu [18.Apr.09 19:21] |
| Poezia are linistea acestei perioade a curatiei Invierii. Imi place ritmica, aduce a Goga: suferinta este "deranjata" de speranta, de posibilitatea manturii prin intermediul uitatului de sine, Preotul. Frumos | |
| = super | Liviu-Ioan Muresan [19.Apr.09 14:12] |
| acest text. Epigramiștii vorbesc de prozodie. Iată că Emil nu se dezminte. Textul curge asemeni unei melodii de Paște. Părintele acela poate e real, dar chiar dacă e rodul imaginației, el își are rostul printre noi. I-aș spune părintele necesar. Și nu exagerez. Paște fericit! LIM. | |
| = precizare | cristian catalinoiu [20.Apr.09 10:17] |
| Evident, glumeam cand vedeam ceva demn de luat in seama - literar vorbind - in poezela de mai sus. In afara de tematica de nerefuzat - crestinism, bunatate....tralala - nu vad alte reusite text (daca nu era vorba de bunatatea crestina, un text cu o aceeasi prozodie si simplism al frazarii mai era postat pe prima pagina? Nu suferea de atelierism?). Abunda semnele de exclamatie, atentionarile ce vor a reda insemnand ce? Vrea sa puncteze autorul, necontenit, insemnatatea celor spuse-n versuri? De aceea mareste litera la fiecare cuvant important (pentru el) - parinte, parohie, lume -, de parca de acolo ar veni poetica rasuflare ce lipseste din trestul textului? Si, supa cum ziceam in interventia anterioara, prozodia suna a Goga. Intr-atat incat nu poate deveni decat epigonism cu un asemenea text (tendentios, de altfel: suferinta e data de sorti, nu de Dumnezeu, necuratii lumii nu au dreptul la indreptare, ci la alungare, crestinismul e deci bun sa se abata doar pe la cei "alesi" samd) | |
| = De ce, Cătălinoiu ? Se putea mai simplu: cătă ! | bodea emil felician [21.Apr.09 17:05] |
| Limba noastră prețuită, Precum câinele din cușcă Dacă nu e potolită Latră... și apoi se mușcă. | |