| = alex gheție | Mihaela Roxana Boboc [21.Oct.10 16:28] |
| Și ți-o închipui foarte bine. Tulburătoare partea a 2-a a poemului, un iureș de emoții, senzații bine punctate și un final reușit. Mihaela | |
| = ... | Raul Ionut Coldea [22.Oct.10 03:01] |
| ce dezlănțuire în final! un text care parcă ar fi spus cu dinții încleștați și cu punul către cer. Fără urmă de patetism, fără gratuități. din tot sufletul, cât de ciopârțit e el de singurătate. Îmi place foarte mult cum construiești cu flashuri succeesive și puternice, de la "și vrei să țipi". Cu titlul nu mă împac, sincer. Nu e oare prea mult? Prea explicativ? | |
| = incizie poetică/singurătate (re)descoperită | Cristina Cirnicianu [22.Oct.10 17:49] |
| un poem bine scris, surpinzător, și nu ar fi pentru prima dată. Singurătatea e o temă atât de bine conturată/completată de tine. Cred că nimic nu poate fi mai reușit în scrierea poetică decât cea care vine din inimă. Am experimentat asta pe propria-mi piele. Ori tu, reușești incredibil de bine. Atingerea perfuziei cu buricele degetelor, o atingere oricum dureroasă, și o verifcare în același timp. Medicația nu-și poate atinge reușita atâta vreme cât perfuzia nu-și părăsește vena. am citit și recitit cu interes acest poem. | |
| = . | Alexandru Gheție [23.Oct.10 15:35] |
| mulțumesc pentru semne, cristina, mihaela, raul... mă bucur că am ajuns până la voi, sper fără singurăatea din text :) alex | |