| = * | Dana Banu [26.Jan.09 17:19] |
| o partitură lirică fără stridențe, o anume delicatețe a versului care nu devine excesivă, mult rafinament, bine cizelat discursul poetic, imagini fragile, minuțios redate, da, eu una am găsit aici o poezie de o finețe aparte mi-a plăcut salut | |
| = dana banu | paul blaj [26.Jan.09 17:39] |
| ok. servus Dana.ne mai citim. | |
| = tablouri de noiembrie | Marina Nicolaev [26.Jan.09 23:17] |
| Există în poezia lui Paul Blaj profesionalismui nativ al unui crochiu liric fin, imperceptibil, stranie filosofie ukiyo-e (a lumii trecătoare care plutește) cu descrieri desprinse parcă din stampele epocii Edo și grefate ad-hoc într-o altă lume contemporană gesturilor simple, cotidianului, demnă de o aristocrație a bucuriilor mici, puzzle bine echilibrat și gestionat cu o tandrețe impecabilă. O metamorfozare scenografică în care ritualurile sunt bine dozate, oferă cu generozitate elementele atmosferei de perpetuum mobile viu, expresiv, dovada unui real savoir-faire în doi perfect, indiferent de fundal, indiferent de personaje secundare, de peisajul urban, printr-o translare naturală a momentelor de intimitate "insesizabil intrau glumind în iarnă" spre perfecțiune. Nuanțele prozaice ale tabloului se prefigurează uneori, prin "fumuriu de noiembrie" mai ales în acele momente când este " privit cum s-ar uita o ceșcuță doldora cu zahăr/la o solniță" dar contrastele se atrag cu forța unei revelații unice. Tonuri, semitonuri senzuale de culoare pe o paletă discretă a spațiilor interioare acolo unde "aș vrea să fac ceva important în viață nu știu ce", dar odată ajuns "the man who can’t be moved"... | |
| = pe o boabă de orez | paul blaj [27.Jan.09 09:18] |
| răspund, da Marina, mulțumesc. mă tem de prozaic:) ne mai citim servus | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [27.Jan.09 11:08] |
| fumuriu de noiembrie, titlul anunta parca un pastel. dar dupa parcurgere constat o combinatie reusita intre fracturism (clienții glumeau, sa termini doctoratul,vreau sa fac ceva important in viata,cana de cafea, studenta distarta, piscoturi-si cam tot ce tine de realitatea imediata, obervabila,sincera ) si metafizica(intrau glumind in iarna, intrase ceata in masini-aici observ acelasi verb, a intra, al patrunderii in ceva alb si totusi obscur).mi-a placut. mcm | |
| = & | Marina Nicolaev [27.Jan.09 11:20] |
| Eu cred ca numai fericirea se poate scrie pe o boabă de orez: așa are gust de veșnicie. Sunteți tineri, frumoși, îndrăgostiți, rămâneți la fel... | |
| = % , ba și mai mult | paul blaj [27.Jan.09 15:02] |
| spasiva, Carmen! peisaj, pastel...ce mai contează:) ocen harașo, Marina. ai intuit perfect ce am vrut să spun. mulțumesc, mulțumim. | |
| = uitasem | paul blaj [27.Jan.09 15:43] |
| ... e tare faină metafora "gust de veșnicie" | |
| = & | Marina Nicolaev [28.Jan.09 14:07] |
| Fiecare avem un dar neștiut. Darul lui Paul Blaj este acela să picteze boabele de orez ale fericirii: într-o zi se va ridica un munte de orez până la cer, oamenii vor trece și vor spune unul altuia în șoaptă: uite muntele lui Blaj, uite un om fericit! | |